Ca o sânziană din basmele româneşti, îmbrăcată în ie - floare de camelie, cusută după un model vechi de 80 de ani, cu fir de bumbac şi mătase - aşa a poposit Bianca Drujescu, fostă elevă a Colegiului Naţional "Costache Negri", în cea mai cosmopolită instituţie de învăţământ, United World College (UWC), din Changshu, China, unde este bursieră. Pentru Bianca, cămaşa cu altiţă nu este doar o bluză tradiţională, pe care o îmbracă de Ziua Universală a Iei, pe 24 Iunie. Ia constituie "sufletul şi biserica" ei, departe de casă!
Despre gălăţeanca Bianca Drujescu, adolescenta care a ajuns de pe băncile Colegiului Naţional "Costache Negri", secţia Ştiinţe Sociale bilingv engleză, tocmai la United World College (UWC), Changshu, China, graţie unei burse pe care a câştigat-o în aprilie 2017, pe când avea doar 16 ani, aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă". Pentru că, în fotografiile care pot fi admirate pe contul ei de socializare, Bianca este îmbrăcată adesea în ie, gălăţeanca a acceptat, la rugămintea noastră, să ne dezvăluie ce înseamnă pentru ea cămaşa cu altiţă şi ce simte atunci când o poartă.
Colecţie de straie româneşti
"Am purtat cămaşa cu altiţă în multe locuri din lumea întreagă, nu ca piesă tradiţională sau ca expunere a acesteia într-un anumit context, ci pentru că, personal, am ridicat această piesă vestimentară la rang de must have, convinsă fiind că nu trebuie să lipsească din garderoba niciunui român", ne-a spus Bianca. Româncă adevărată, pasionată de valorile tradiţionale, tânăra a adunat în garderoba ei ii vechi de peste o sută de ani şi ii noi, modele reinventate, cusute manual pe borangic sau bumbac.
Dincolo de frumuseţea veşmintelor, Bianca a pătruns simbolurile profunde ale cusăturilor tradiţionale româneşti: "Am trei piese vestimentare vechi, în care predomină ca model rombul, aceasta unificare a materiei cu spiritul, în care îmi simt sufletul cât un balon rotund, gata să explodeze de mândrie şi recunoştinţă faţă de strămoşii mei. Ia olteneasca, floarea de camelie, ia veche de borangic în spic, ie cu cruciuliţe, ii moldoveneşti cu trandafiri roşii şi frunze verzi, cămăşi muscelene, trei fote, trei brâuri, o pereche de opinci vechi, o curea cu paftale vechi şi o maramă de borangic sunt piesele pe care le-am adunat în aproape cinci ani", ne-a povestit Bianca Drujescu.
O mică avere
"M-au costat o mică avere toate şi am renunţat la alte lucruri copilăreşti, dar acestea sunt ceea ce vreau să transmit mai departe extensiilor mele. Am fost pe multe meleaguri şi, atunci când am purtat câte o cămaşă cu altiţa, cei din jurul meu au fost foarte încântaţi să vadă lucrul de mână şi firele de mătase care spărgeau bumbacul ca într-un joc mistic. Nu ştiu dacă pot să redau în cuvinte ce revoluţie am stârnit pe unde am umblat în straiele mele... dar ştiu că am împlinit toate dorinţele prietenilor mei străini şi că, la fiecare plecare peste graniţe, am onorat toate "comenzile" făcute de către ei", ne-a povestit Bianca.
Cultul valorilor
"Sincer să vă spun, sunt extraordinar de sensibilă, dacă cineva îmi atacă valorile. Şi ce valoare mai mare poate să aibă în existenţa noastră, decât familia, ţara şi portul. Am întâlnit oameni minunaţi şi mai puţin minunaţi, iar acolo unde nu există vibraţia iubirii şi a frumosului am lăsat o poartă deschisă, după plecarea mea. Pentru unii este de înţeles, pentru alţii, globalizarea şi "alinierea", atâta timp cât le aduce satisfacţii materiale şi ridicarea în grad a carierei, dacă îmi pot permite să spun aşa ceva, îi fac să uite de unde au plecat şi cine sunt. Eu nu pot să uit şi unii îmi spun că sunt bolnavă de romantism.
Ce reprezintă IA pentru mine? Sufletul meu şi biserica mea, departe de casă!", ne-a mărturisit, din Changshu, Bianca Drujescu.
Cine este Bianca Drujescu. Pasiuni şi preocupări
Despre Bianca Drujescu, aţi putut citi în "Viaţa liberă" încă din octombrie 2015, când, la iniţiativa ei, la Colegiul Naţional "Costache Negri" avea loc deschiderea oficială a "CNCN Peacebuilding Club", primul club de pace din România, eleva obţinând certificarea virtuală ca peacebuilder, din partea United States Institute of Peace. Datorită ei, Excelenţa Sa doamna Marjorie Stern, ataşat cultural al Ambasadei SUA în România, a fost prezentă în şcoală de două ori. Cultura asiatică şi studiul kanji, teatrul, muzica, pictura şi dactilopictura se numără printre pasiunile Biancăi, alături de preocuparea pentru studiul matematicii şi sport.
Trei proiecte în lucru
"Limba ce-o vorbesc, portul strămoşesc, fânul proaspăt cosit, poveştile spuse iarna la gura sobei, istoria familiei, iubirea învăţată prin vorbe calde şi gesturi mici, fireşti, ochii calzi ai mamei, mesajele din sânul familiei şi scrise în fiecare dimineaţă pe tabla-inimă, m-au crescut şi m-au făcut să îmi curgă prin vene, sânge românesc!", spune Bianca. Despre oamenii frumoşi pe care i-a cunoscut, despre poveştile de viaţă extraordinare pe care le-a aflat, despre lecţiile de istorie, plaiul strămoșesc și patriotismul românesc, Bianca va vorbi în prima sa carte, "Extensii". În lucru mai are alte trei proiecte ample, unul de cercetare care primează celui literar şi un proiect de carte etnografică minunat, în colaborare cu artista fotograf Simona Andrei.
