Copiii rămaşi în ţară în grija rudelor şi-ar putea îmbrăţişa, o dată la trei luni, măcar unul dintre părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Drumul dus-întors al părintelui ar putea fi decontat de statul român, graţie propunerii legislative iniţiate de senatoarea PNL Eleonora-Carmen Hărău.
„În România, avem în acest moment un număr total de 97.645 copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, conform unui răspuns primit de la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale la o întrebare pe care am adresat-o în şedinţa plenului Senatului României din data de 27 martie 2017”, se arată în expunerea de motive care însoţeşte proiectul de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, depus de senatoarea liberală Eleonora-Carmen Hărău. Detalierea acestei cifre uriaşe este şi mai alarmată! Nu mai puţin de 19.650 sunt copiii rămaşi acasă care provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate! Alţi 64.642 de copii rămaşi acasă provin din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate, iar 13.353 de copii îşi au părintele unic susţinător plecat la muncă în străinătate. Sunt copii care îşi văd părinţii mai mult pe ecranul calculatoarelor şi al telefoanelor mobile, iar vocea lor le răsună în boxe şi difuzoare. Iar viaţa departe de părinţi îi afectează pe copii. Tocmai pentru a îmbunătăţi comunicarea şi interacţiunea dintre copiii din ţară şi părinţii plecaţi, senatoarea liberală propune ca vizitele părinţilor în localităţile de domiciliu ale copiilor să fie decontate de statul român, în anumite condiţii.
Ce prevede proiectul
„Copilul rămas acasă care provine din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, copilul rămas acasă care provine din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate şi copilul rămas acasă care provine din familii în care părintele unic susţinător este plecat la muncă în străinătate trebuie protejat şi sprijiniţi în ceea ce priveşte sfera relaţională cu părinţii, asigurând astfel dreptul copilului la un echilibru socio-afectiv”, se arată în primul articol al propunerii legislative. „Statul român asigură pentru un singur părinte din categoriile menţionate decontarea cheltuielilor cu transportul dus-întors, trimestrial, din localitatea unde este plecat la muncă în străinătate până la localitatea de domiciliu din ţară, de la bugetul de stat, prin bugetul unităţii administrativ teritoriale de domiciliu, fără a putea depăşi cuantumul a jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată din acel an. Decontarea cheltuielilor cu transportul dus-întors se va face la casieria unităţii administrativ-teritoriale de domiciliu, în termen de maxim trei zile calendaristice de la depunerea documentelor justificative, direct către părintele-solicitant sau către un împuternicit al acestuia pe baza unei procuri”, propune senatoarea liberală.
Propunerea legislativă a primit avizul favorabil din partea Consiliului Economic şi Social şi a Consiliului Legislativ. Pentru a intra în vigoare, aceasta trebuie adoptată de Parlament, promulgată de şeful statului şi publicată în Monitorul Oficial, cale destul de lungă de parcurs.
De câţi bani e nevoie?
Conform Romanian Global News, în condiţiile în care valoarea salariului minim în 2018 este de 1.900 de lei, suma maximă care ar putea fi decontată, dacă s-ar aplica măsura în acest an, ar fi de 950 de lei. O sumă care ar putea acoperi cheltuiala unui drum din România în Italia, de pildă. Însă dilema noastră este dacă lipsa banilor sau costurile ridicate ale drumului îi împiedică pe părinţi să vină să-şi vadă copii în ţară, sau lipsa timpului necesar unei asemenea deplasări. În acelaşi timp, ne întrebăm dacă nu ar fi mai eficient ca România să ofere condiţii de muncă decente, pentru ca părinţii să nu mai fie nevoiţi să ia drumul străinătăţii.
