Vaza pe care Eva Braun i-a oferit-o cadou lui Adolf Hitler, împreună cu buchetul de mireasă, imediat după oficierea căsătoriei în buncăr, o sabie vikingă Woulfbert, fotoliul preferat al reginei Victoria - primit cadou de la nepoata sa Maria, viitoare regină a României Mari - dar şi pălăria şi mănuşile celebrului Buffalo Bill, sunt printre cele mai preţioase exponate ale "Sally Antiques" din Portsmouth, Marea Britanie. Este un muzeu privat cu vânzare, la care gălăţeanul Răzvan Ionaşcu, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Galaţi, a devenit, de curând, business associate. Înainte de a-i afla uimitoarea poveste, trebuie să ştiţi că, printre obiectele fabuloase pe care gălăţeanul a avut şansa de a le evalua se numără şi un glob pământesc de buzunar, care descria descoperirile geografice ale lui James Cook! Fuseseră fabricate doar în cinci exemplare, pentru cei mai importanţi căpitani ai Marinei Regale de la acea vreme, trei dintre globuri au dispărut în negura istoriei, unul se află la parterul British Museum, iar cel din urmă, care i-a trecut prin mână lui Răzvan, se află acum într-o colecţie privată!
Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Galaţi, Răzvan Ionaşcu a fost mereu implicat în activităţi sociale şi culturale. A fost activist de mediu, a avut un ONG, o trupă de teatru, una de muzică, a fost membru al Ligii Studenţilor, a lucrat sau colaborat cu diverse publicaţii şi televiziuni locale. Mai mult, pe vremea când mai nimeni nu avea un calculator în casă, iar telefonul mobil era un lux, a fost unul dintre pionierii reţelelor de cartier! Dar marea sa pasiune o reprezintă istoria: „Încă din copilărie am dezvoltat o pasiune fantastică pentru istorie. Fie că erau cărţile despre eroii istoriei româneşti şi universale, pe care, mai întâi, mi le citea bunica aproape în fiecare zi, ori lecturile mele de mai târziu, întotdeauna am simţit o avidă poftă de a înţelege povestea lumii. Şi, cumva, istoria m-a urmărit pe întreg parcursul vieţii mele”, ne-a mărturisit Răzvan Ionaşcu. De altfel, a copilărit şi crescut în Vadul Ungurului, unul dintre cele mai vechi cartiere ale oraşului.
În tainele lumii anticariatului avea să pătrundă în Iaşi, atunci când soarta i l-a scos în cale pe Dumitru Grumăzescu, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Anticarilor la acea vreme, cel mai important colecţionar privat al manuscriselor lui Mihai Eminescu.
În „drum” spre Canada, taximetrist în Marea Britanie
După o experienţă de tehnoredactor la „Adevărul de Seară Galaţi” şi un transfer la Cluj din considerente de familie, Răzvan a emigrat în Marea Britanie: „Ca mai toţi românii sătui de corupţia endemică din sistem şi după ani de încercări (unele reuşite, altele mai puţin) de a schimba câte ceva, am decis că trebuie să fac o schimbare”, spune gălăţeanul.
Iniţial, planul său de emigrare a fost Canada, dar pentru ea avea nevoie de bani: „Întâmplarea a făcut ca un bun prieten şi fost coleg de facultate să emigreze în Marea Britanie printr-o schemă care oferea un loc de muncă garantat ca şofer de taxi. Cum bani mulţi nu aveam şi cum proiectul «Canada» presupunea să strâng cam zece mii de dolari, ceea ce nu era chiar simplu, am zis că nu ar fi o idee rea să merg acolo, să strâng banii şi apoi să emigrez peste ocean. Şofer de taxi nu mai fusesem niciodată!”, povesteşte gălăţeanul.
Odată ajuns, şi-a dat seama că realitatea e un pic mai complicată, aşa că în Portsmouth s-a înscris la Colegiul Highbury şi a urmat cursuri SISCO de reţelistică pentru că, deşi avea cunoştinţele, îi lipsea diploma care să îl ajute în găsirea unui job în domeniu. Pasiunea pentru istorie avea să-i ofere o minunată şansă!
Director adjunct de muzeu
„Într-o bună zi în taxiul meu a urcat un om deosebit. Era directorul şi proprietarul Centrului de Antichităţi - The Antiques Storehouse al portului istoric. Ne-am împrietenit repede şi, văzând că sunt licenţiat în istorie, mi-a oferit un post în cadrul centrului lui. Acest centru, deşi în colaborare directă cu Muzeul Marinei, este o societate privată. Un muzeu privat cu vânzare. În mai puţin de un an, eram deja pe postul de director adjunct”, ne-a spus Răzvan.
„Printre altele, activitatea mea zilnică înseamnă achiziţionare de obiecte de anticariat şi obiecte de artă, cercetare (care presupune descrierea efectivă a obiectului şi reconstituirea istoriei sale), precum şi evaluarea valorii sale de piaţă. Este o activitate minunată. Sunt plătit ca să citesc, să învăţ şi să descopăr bucăţi de istorie. Câteodată sunt în costum şi cravată, iar alteori în salopetă şi mânjit de ulei până la coate. Uneori la licitaţii publice, alteori colindând târgurile săteşti în căutare de valori pierdute. Lucrul ăsta îmi place teribil. Nimic nu e monoton şi nicio zi nu seamănă cu cealaltă.
Bagajul de cunoştinţe pe care l-am dobândit în cei şapte ani de activitate îmi dă azi posibilitatea extraordinară de a avea expertiză în domenii dintre cele mai variate, de la obiecte decorative, ceramică, artă plastică, confecţii ori jucării, până la obiecte militare, arme albe, arme de foc, armuri, vehicule istorice etc”, spune Răzvan.
Cele mai de preţ exponate
Colecţia centrului de antichităţi este vastă – în jurul a zece mii de obiecte unice – dar noi am fost curioşi să aflăm despre cele mai preţioase. „Vaza pe care Eva Braun i-a oferit-o împreună cu buchetul miresei drept cadou lui Adolf Hitler în buncăr, imediat după oficierea căsătoriei, una dintre puştile de vânătoare ale regelui francez Ludovic al XV-lea, o armă de vânătoare care i-a aparţinut lui George III, o sabie vikingă Woulfbert (una dintre cele mai rare exemplare de acest gen din lume – 176 de exemplare găsite vreodată, dintre care puţine complete), una dintre cele zece copii ale certificatului de deces al lui Winston Churchill, fotoliul preferat al Reginei Victoria, în care şi-a petrecut o mare parte a timpului în ultimii ani din viaţă şi care, în mod fascinant, este un cadou de la nepoata sa Maria, viitoare regină a României Mari.
Ar mai fi multe obiecte însemnate de menţionat, unele provenite de pe Titanic, creaţii ale unor artişti precum Thomas Turner, Emille Galle, Faberge, săbii ale unor maeştri armurieri japonezi ai secolelor XIV-XV, ori colecţii funerare vikinge, obiecte aparţinând unor trubaduri precum Buffalo Bill (ale cărui pălărie şi mănuşi se află la noi), ultimul exemplar din lume al primelor muschete care au dotat Legiunea Străină franceză (înainte ca aceasta să îşi ia numele de azi – purtând atunci numele de Royal Liegeois), ceramic Maya, Inca şi exemplele pot continua”, ne-a relatat gălăţeanul.
Evaluări
De-a lungul anilor, gălăţeanul a avut şansa de a atinge şi evalua obiecte cu poveşti uimitoare. De pildă, una dintre ultimele scrisori trimise de amiralul Nelson amiralităţii, înainte de bătălia de la Trafalgar. Sau standul tortului de nuntă al Prinţului Charles şi al Dianei. Ori, de ce nu, un desfăcător de scrisori, un fel de cuţit cu lamă de jad făcut din aur şi decorat cu diamante şi alte pietre scumpe, fabricat de către celebrul producător Faberge pentru ţareviciul Alexei, fiul lui Nicolae al II-lea al Rusiei. Exponate ale căror fotografii şi descrieri le puteţi accesa pe site-ul www.sallyantiques.co.uk, iar canalul de YouTube afiliat vă stă la dispoziţie.
I-au trecut prin mână şi obiecte de origine românească, dar nu atât de multe pe cât şi-ar fi dorit: medalii provenite din al Doilea Război Mondial, câteva căşti din Primul Război şi arme de foc, în special puşti Mauser şi pistoale mitralieră Bereta, pe care România le-a importat de la belgieni, respectiv italieni, în anii ’40.
Un glob pământesc într-o casetă din nucă de cocos
Unul dintre cele mai dragi obiecte pe care Răzvan Ionaşcu le-a evaluat a fost un glob pământesc de buzunar care descria descoperirile geografice ale lui James Cook.
„Învelit într-o casetă sferică fabricată dintr-o nucă de cocos şi care conţine în interior harta stelară a lui Hale – cea mai modernă la vremea aceea – globul a fost fabricat între cea de-a doua şi cea de-a treia călătorie a lui Cook, folosind ca referinţă prima ediţie a jurnalelor de călătorie. În prima ediţie, o greşeală de tipar plasează voiajul lui Cook în anul 1760, eroare care apare şi pe glob – unde călătoria şi descoperirile acestuia sunt figurate. De asemenea, nord-vestul Canadei apare ca teritoriu necartografiat, pentru că James Cook nu îl cercetase încă. Urma să o facă câţiva ani mai târziu, în 1776-1779. Aşa că, dacă vreodată ajungeţi la British Museum, la parter, în dreapta, zona ce cuprinde moştenirea lăsată de fondatorii muzeului, veţi găsi cel de-al doilea exemplar al acestui minunat glob”, spune gălăţeanul. Globul pe care l-a evaluat, stabilind preţul pentru cumpărător, se află acum într-o colecţie privată.
Unde s-a născut James Bond
„Pandemia a schimbat pentru noi, şi pentru mine personal, multe lucruri. Din cauza închiderii muzeelor am hotărât să terminăm colaborarea de peste un deceniu cu Muzeul Marinei şi să mutăm centrul în afara portului istoric, care va rămâne închis vizitatorilor pentru o perioadă îndelungată (cel mai probabil un an sau doi). Astfel, acum mai puţin de o lună, The Antiques Storehouse s-a mutat din clădirea Storehouse 9 a Marinei Militare, într-una dintre cele mai vechi clădiri din centrul istoric al oraşului, The Sally Port Inn, care datează din secolul XIII, şi care a fost, rând pe rând, cârciumă marinărească, spitalul marinei militare şi hotelul unde personajul James Bond a luat naştere. Are o poveste frumoasă pe care o voi expune pe larg într-un documentar YouTube pe care îl vom realiza anul acesta, şi care va fi subtitrat şi în româneşte pentru pasionaţii de istorie.
Datorită acestei mutări şi a unei fuziuni cu un proiect personal pe care îl rulam de ceva ani, centrul a fost redenumit Sally Antiques, iar eu am devenit business associate. Sally Antiques va fi redeschis vizitatorilor la începutul lunii august. Pentru cei care nu plănuiesc să călătorească în UK curând, site-ul nostru www.sallyantiques.co.uk şi canalul de youtube afiliat le stau la dispoziţie”, a lansat gălăţeanul o invitaţie de nerefuzat.
„Mi-aş dori să văd oraşul în care m-am născut mai prosper”
Am fost curioşi să aflăm, după atâţia ani, ce îl mai leagă pe Răzvan Ionaşcu de Galaţi şi de România. Iată ce ne-a mărturisit: „Deşi o parte importantă a prietenilor mei au emigrat prin diverse colţuri ale lumii, la Galaţi mi-a rămas mai toată familia, plus foarte mulţi alţi oameni dragi. Din păcate, activitatea şi viaţa mea se desfăşoară în totalitate aici, în UK, şi rareori am timp să vizitez România. În cei nouă ani petrecuţi aici, nu cred că am fost în România de mai mult de patru ori, şi atunci doar pentru câteva zile. Am rămas conectat la realitatea românească pe cât posibil pentru că, deşi în calitate de cetăţean britanic viaţa politică şi socială din România nu mă mai afectează, ai mei sunt tot acolo, iar soarta lor nu îmi este indiferentă.
Mi-aş dori să văd oraşul în care m-am născut mai prosper, mai frumos, mai bogat şi cu oameni mai fericiţi. Totuşi se pare, cel puţin de aici, din depărtare, că mai este cale lungă până acolo. Locuitorii acestui minunat oraş de la Dunăre trebuie să înveţe să îşi aleagă liderii, să se implice şi să ia atitudine imediat ce lucrurile derapează. E o chestiune de educaţie. Dar să nu facem politică…”.
