Gălăţeanul Răzvan Ionaşcu, anticar în Marea Britanie: "Pentru localnici, Regina Elisabeta «a fost acolo dintotdeauna»"

Gălăţeanul Răzvan Ionaşcu, anticar în Marea Britanie: "Pentru localnici, Regina Elisabeta «a fost acolo dintotdeauna»"
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Intrarea în istorie a Reginei Elisabeta a II-a a dat naştere unor "copleşitoare dovezi de respect", aşa cum aţi putut afla deja din ziarul "Viaţa liberă". Dincolo de imagini, de reportaje, de live-uri şi articole, noi am vrut să aflăm cum se simte cu adevărat atmosfera din comunităţile locale britanice. Anticarul Răzvan Ionaşcu, gălăţeanul pe care pasiunea pentru istorie l-a urmărit toată viaţa - drept dovadă "din Vadul Ungurului a ajuns business associate la Portsmouth" - după cum aţi putut afla din paginile de Diaspora din 24 iulie 2020 -, a acceptat invitaţia noastră de a ne povesti cum au primit localnicii vestea decesului Reginei şi cum este perceput noul Rege Charles al III-lea.

„Într-o zi călduroasă a unei primăveri englezeşti mă găseam, cântând cu voce tare şi îmbrăcat ca de duminică "God save the Queen", împreună cu mulţi alţi oameni adunaţi de prin toată lumea, la Registry Office, în oraşul Portsmouth, locul în care părinţii îşi "înmatriculează" copiii, iar Monarhul, ca un veritabil părinte ce se află, supuşii. Acesta a fost începutul drumului meu personal cu monarhia engleză şi cu Majestatea Sa, căreia i-am jurat credinţă împreună cu câţiva alţi români şi alţi cetăţeni ai lumii. A fost o zi frumoasă pe care nu o voi uita niciodată.

De asemenea, nu voi uita după-amiaza ploioasă de început de toamnă când bunul meu prieten Nicolae, şi el gălăţean prin adopţie, m-a sunat în timp ce eram la volan ca să îmi spună cu o voce tremurândă că Regina nu mai este. Am spus amândoi "Odihnească-se în pace!" şi "God save the King!" şi am tăcut câteva secunde bune după.

Nu ştiu dacă sunt un monarhist în adevăratul sens al cuvântului, dar familia din care provin are o tradiţie în acest sens. Cred că este mai degrabă vorba despre modele pe care le căutăm în viaţă, iar Regina Elisabeta a II-a a fost modelul multor britanici. Acest lucru l-am regăsit în inimile multor supuşi ai Reginei de-a lungul celor 11 ani petrecuţi aici. Şi, cu toate că în presa românească persoane marcante, precum Cristian Tudor Popescu, vorbesc despre o posibilitate de schimbare a Regatului Unit într-o republică, personal, mă îndoiesc profund că se poate întâmpla.

Monarhia înseamnă pentru britanicul de rând tradiţie şi stabilitate, simţindu-se clar mai în siguranţă cu un monarh ca şef al statului.

Chiar şi republicani convinşi, cum ar fi prietenul meu Ken Devine, fost profesor universitar de arte plastice, au recunoscut că doamna Windsor "a făcut tot ce a fost omeneşte posibil în a obţine rezultatele cele mai bune cu putinţă în cel mai dificil serviciu, şi pentru asta merită respectată" ("For my part it seems that Mrs Windsor made the best of a very bad job and for that there is some deserved respect" - Ken Devine).

Aici, de jur-împrejurul meu, cea mai mare parte dintre cetăţeni şi-au exprimat regretul pe reţelele sociale, însă câţiva au decis să meargă la Primărie şi să depună flori. Un lucru este clar pentru mine, că Regina Elisabeta "a fost acolo dintotdeauna". Aceasta este fraza pe care o aud, iar şi iar, din gurile localnicilor.

Regina Elisabeta a fost pentru mulţi locuitori ai Portsmouthului cel mai respectat personaj din viaţa lor, mai ales că o bună parte dintre locuitorii portului au servit sau servesc în marina militară, iar pentru un membru al marinei britanice monarhia este farul călăuzitor.

În buna tradiţie britanică, nu se vorbeşte prea mult, însă, despre lucrurile neplăcute, aşa că moartea Reginei a fost discutată în şoaptă pentru o zi, după care fiecare a tăcut şi a suferit mai mult sau mai puţin în linişte. E un obicei al locului, pe care îl deprinzi după ce ai stat aici o vreme. E o caracteristică a mentalităţii insulare, unde fiecare individ în parte are mica sa insulă, parte a marelui arhipelag.

Admiraţia vizavi de monarhie nu ţine de vârstă, cum s-ar putea crede, ci de tradiţia politică. Astfel, familiile conservatoare vor fi în vasta majoritate pro-monarhie, iar o bună parte dintre cei care votează cu laburiştii, mai ales din zonele mai sărace ale societăţii, vor fi, de asemenea, monarhişti. Republicanismul se manifestă la clasa de mijloc de centru-stânga în general.

În încheiere, trebuie să menţionez că Regele Charles al III-lea este privit acum mai degrabă ca un intermediar între vechea monarhie şi cea nouă, reprezentată de William şi Kate, care sunt iubiţi şi admiraţi deopotrivă de către vasta majoritate a locuitorilor regatului şi care, sunt convins, vor fi una dintre cele mai preţuite familii regale britanice din timpurile moderne.”

 

Citit 8715 ori Ultima modificare Luni, 19 Septembrie 2022 08:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.