Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul NE/RĂBDĂRII,
să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând?
cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde?
cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând?
cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare
când - în pururea - ca tine/ nu-i nici marea cea mai mare (?)
(!) vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată! -
dacă n-are ce să facă,/ stă-n pustiu şi bate vântul -
[după el... apocalipsul!/ - (cică unii!... cică alţii!)] -
orişicine-ar fi - zadarnic - / n-are cum să-ţi ia ORICÂNDUL,
n-are cum să-ţi ia ORICUMUL,/ n-are cum să-ţi ia ORICÂTUL -
tu ai cum: ia-l cu FRUMOSUL:/ şterge-i răul şi urâtul (!)
(!) când tu eşti un mic şi singur/ şi naiv şi scump TITANIC
şi-i de/scrii (pe faţă) rostul,/ şi (nu) poţi fi FALS, urându-l -
se topesc frumos gheţarii.../ şi rămâne GOALĂ MAREA! -
cine plânge-n pumni, spre CERURI,/ şi cu MILĂ bate vântul (?)
