Pictorița Alexandra Elena Drăguțescu face parte din galeria celor peste 40 de artiști plastici născuți în Galați sau pe meleagurile județului nostru, care au trăit sau trăiesc dincolo de hotarele țării și despre care eu am mai scris de-a lungul timpului; Jeanne Helder Coppel, frații Georgeta Arămescu-Anderson și Constantin Emil (Ticu) Arămescu. Reuven Rubin, Daniel Spoerri, Rodica Costianu, Oana Coșug, neluț Oană, Simona Soare, Nelu Pascu, Marian Sava etc.
S-a născut la 18 ianuarie 1951 în Galați, în familia avocaţilor Elena şi Henri Serge Hanagic. Mama sa avea şi studii de pictură, remarcându-se ca o redutabilă acuarelistă (elevă a lui Alexandru Jean Steriadi la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secţia Pictură Monumentală-Restaurare, clasa profesorului Petre Achiţenie (1977). Încă din anul I de facultate s-a căsătorit cu colegul ei Titu Drăguţescu, student al aceluiași profesor, însă în al doilea an de studii. Până în 1992 a activat ca profesoară, predând desenul şi pictura la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. În vacanţele de vară a participat alături de soţul său, atestat de Patriarhia Română ca pictor bisericesc, la realizarea picturii în frescă la Biserica din Malaia, Vâlcea (1978 -1979), Biserica din Boteşti, Argeş (1984 – 1985), Biserica Maica Domnului Oota (1986 – 1987) şi Biserica Sf. Nicolae cel Nou (1990 – 1991), ambele lăcaşuri de cult ortodox, monumente istorice, aflate în Craiova. De asemenea, în perioada 1979 – 1981 a făcut parte din colectivul format din Romeo Zamfirescu, Titu Drăguţescu şi Spiru Chintilă, care a realizat patru mari mozaicuri ceramice care decorează Casa Ştiinţei şi Tehnicii din oraşul Câmpina.
În 1992, cei doi soţi Drăguţescu, împreună cu fiii lor Alexandru şi Matei, au părăsit România şi s-au stabilit în Canada, la Montreal. Aici, pictoriţa, pentru a-şi dobândi dreptul de a activa ca profesor de arte plastice, conform reglementărilor statului canadian, a mai făcut doi ani de studii la Facultatea de Arte Plastice de la Université du Québec à Montréal (UQAM). Nu a abandonat arta monumentală pentru care se pregătise în ţară, realizând împreună cu soţul său designul şi restaurarea mai multor tapiserii în Suite Royale la Hotel Ritz (Montreal, 2011), designul şi restaurarea unei tapiserii Aubusson la acelaşi hotel (2013) şi restaurarea mai multor zone ale plafonului Teatrului Corona (Montreal, 2015). În acelaşi timp a restaurat din colecţii private tablouri de Bruegel, Renoir, Chagall etc. şi a susţinut cursuri de desen şi pictură la Centrul de Artă Stewart Hall, Pointe-Chaire, pentru persoanele de orice vârstă dornice să practice arta în timpul lor liber.
În ţară, Alexandra Drăguţescu a debutat împreună cu sora sa Rodica Margareta Hanagic şi Vasile Rotaru, ambii pictori scenografi la Studiourile Centrale ale Televiziunii Române, într-o expoziţie deschisă în 1978 la Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti. Şi-a organizat expoziţii personale la Banque Credit Mutuel, Nisa, Franţa (1984), Windsor Art Center, Windsor, Anglia (1987), Margaret Fisher Gallery, Londra, Anglia (1987), Euro Gallery, Londra, Anglia (1987) şi a participat la mai multe manifestări colective de profil din România, Franța, Olanda, Belgia, Austria, Japonia și Canada. Are lucrări în colecţii private din România, Canada, Franţa, Anglia, Germania, Olanda, Belgia, Italia, Japonia, S. U. A., Emiratele Arabe Unite şi Suedia.
Opera Alexandrei Drăguţescu s-a constituit şi a evoluat de-a lungul celor peste 40 de ani de creaţie având la bază în primul rând respectul pe care-l manifestă artista pentru pictura figurativă. În lucrările din primii ani de după absolvirea facultăţii, primordiale sunt compoziţiile de dimensiuni mai mari, marcate de viziunea artei monumentale în spiritul căreia se formase, cu accente decorative şi în care elementele constitutive (fragmente de peisaj, natură statică, portret, figură umană) sunt juxtapuse ca în tehnica colajului. Ceea ce s-a întâmplat mai pe urmă, ne spune chiar pictoriţa: „Dorind mai mult decât nişte simple exerciţii stilistice, rezolvări tehnice sau virtuozităţi plastice, am vrut să creez o lume a mea, o lume aparte, astfel că în evoluția mea ulterioară oniricul şi pictura metafizică au jucat un rol determinant. Depăşind decorativismul iniţial, am aprofundat puterea de expresivitate a perspectivei în redarea atmosferei, element primordial în care toate trăirile, emoţiile, gândurile se pot naşte şi pot exista, pot avea o mare putere de sugestie. În această atmosferă, obiectele simple, banale, prin asocierea lor în combinaţii pe aceeaşi pagină nasc gânduri noi, cu sugestii diferite de percepţia lor obişnuită, creează o lume misterioasă, enigmatică, de vis, cu conotaţii sporite”.
La Alexandra Drăguţescu, elementele concrete sunt pictate aproape hiperrealist, numai că prezenţa lor, de cele mai multe ori insolită, în acelaşi cadru al spaţiului plastic, conferă ansamblurilor un aer ce ne duce cu gândul la pictura suprarealistă. Şi aceasta numai datorită intervenţiei imaginaţiei artistei în cătarea creării misterului, a încercării de a pune în mişcare scripeţii gândirii celui care priveşte pentru descoperirea unor noi semnificaţii.
Portretele marelui medic oftalmolog român Petre Vancea, a pictorului Petre Achiţenie şi „Autoportretul” sunt executate în maniera pictorului japonez Hokusai. Radiografierea dimensiunii psihologice a personajelor şi reliefarea acesteia prin expresia exterioară a chipului constituie o constantă a portretisticii Alexandrei Drăguţescu.
În „Clepsidra”, efemerul din prim-plan, reprezentat printr-un fluture de o coloristică foarte vie şi fire de iarbă, convieţuieşte alături de durabil – clădirile de o perfectă geometrie şi verticalitate din ultimul plan. „Catedrala” şi „Compoziţie din Montreal” sunt inspirate din realităţile canadiene. În primul tablou, elementele de natură statică sunt pictate într-un interior prin a cărui fereastră deschisă se vede faţada catedralei din Montreal. La fel procedează artista şi în „Zi de vară”, unde obiectele de recuzită au forme perfect desenate, iar pe cer, mai sus de nori, se văd plutind două baloane cu aer cald. Coloristica aici este de o sensibilitate aparte, nuanţele tonale ating rafinamentul. Într-o serie de alte tablouri, precum „Păpuşa metafizică”, „Pantoful bunicii”, „Portret în flăcări”, „Dublu portret în flăcări”, „Cutia magică”, „Femeia cu pălărie” ş.a., libertatea de exprimare o conduce pe pictoriţă la configurarea unor plăsmuiri considerate, aşa cum însăşi mărturiseşte, ca „alcătuind o lume paralelă, guvernată de legi plastice independente de lumea reală, dar cu o egală forţă de expresie, unde imaginaţia şi visul au un rol preponderent”.
Alexandra Drăguţescu construieşte cu siguranţă şi rigoare, pictează în ulei pe pânză şi în tehnici mixte (tempera şi acuarelă), uneori împarte suprafaţa suportului în registre, intersectează sau suprapune planurile, pigmentul este răspândit cu tuşe lise şi în modulări tonale de fineţe, vibrante, în funcţie de subiect. Lucrările ei sunt realizate cu o egală preocupare a acesteia pentru formă şi culoare, sunt echilibrate compoziţional, armonioase, emoţionante şi suscită interesul privitorului pentru a le lectura cu răbdare şi a le recepta mesajul. Demersul ei poartă amprenta propriei personalităţi, interiorizată, în căutare de nou şi de soluţii plastice care să-i exprime cât mai fidel şi convingător crezul artistic, întreaga partitură de sentimente, trăiri sufleteşti şi emoţii.
Foto 1 - Alexandra Drăguţescu - "Portretul prof. Petre Achiţenie, în manieră Hokusai"
Foto 2 - Alexandra Drăguţescu - "Privind din atelierul meu"
Foto 3 - Alexandra Drăguţescu - "Portret în flăcări"
Foto 4 - Alexandra Drăguţescu - "Autoportret"
Foto 5 - Alexandra Drăguţescu - "Catedrala (Montreal)"
