Pe 27 noiembrie 1924 s-a născut, la Galaţi, cea căreia, „într-un moment de proastă inspiraţie“, părinţii i-au pus numele Renée-Annie. Imediat au strigat-o, însă, Nina. Familia sa era de origine evreiască, iar tatăl ei, I. Cassian-Mătăsaru, a fost un cunoscut traducător.
Lui, spune Nina Cassian, îi datorează pasiunea pentru muzică, poezie şi limba română. Ulterior, s-a mutat cu familia la Braşov şi apoi la Bucureşti, „oraş lipsit de reliefuri şi de feerie“, unde Nina Cassian a intrat, la numai 16 ani, în organizaţia Tineretului Comunist.
În acelaşi timp, încercările ei poetice au fost încurajate cu entuziasm de „greii“ Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă, în ciuda diferenţei de vârstă de 30 de ani.
Nina Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri avangardiste „La scara 1/1“. După ce volumul a fost atacat ideologic în ziarul „Scânteia“, autoarea a început să scrie poezie proletcultistă, în următorii opt ani publicând numeroase volume de acest fel.
După 1956, Nina Cassian s-a întors la „uneltele poetice“ adevărate, publicând zeci de volume, dar şi numeroase traduceri din rusă, franceză sau germană.
Treptat a devenit din ce în ce mai ostilă autorităţilor comuniste, alegând, în 1987, să rămână în Statele Unite, după ce unul dintre prietenii săi a fost arestat şi ucis în închisoare. Imediat, apartamentul său din România a fost confiscat, iar cărţile i-au fost interzise şi retrase din biblioteci.
În Anglia şi SUA i-au apărut traduceri ale operelor din ţară, dar şi volumele inedite "Take My Word for It!", "Blue Apple" şi "Lady of Miracles", care s-au bucurat de un succes deosebit. A susţinut recitaluri de poezie şi a publicat versuri în mai multe reviste americane. În prezent, Nina Cassian trăieşte la New York, unde i s-a decernat premiul „Leul literar” de către New York Library.
După 1990 a revenit de mai multe ori în ţară, pentru a-şi lansa câteva volume de memoralistică. Scriitoarea continuă să vorbească o limbă română perfectă, după un sfert de secol petrecut în diaspora. "Acum scriu şi în română, şi în engleză. Nu am părăsit România niciodată şi mi-am păstrat limba cu mine", spune Nina Cassian.
