OMUL CU DOUĂ MOLDOVE (catharsis cu poetul Corneliu Antoniu în ziuă de naștere)

OMUL CU DOUĂ MOLDOVE (catharsis cu poetul Corneliu Antoniu în ziuă de naștere)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Moto:

"nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,

plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui"

(Cezar Ivănescu)

Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte,

am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate:

şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă

să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă,

să caut (la nordul Moldovei de sud)/ cărarea spre vară,

să plec, să mă-ntorc, să le văd, să le-aud/ mereu prima oară!

Am două frumoase-mbrăcate frumos/ la deal şi la vale,

şi-ncolo, şi-ncoace, şi-n sus, şi în jos.../ Moldove regale,

cu sabie-n teacă şi ochi voroneţi,/ cu inimă-n care

s-aude albastrul domnesc din peceţi,/ din dulci şi amare

bucoavne descrise pe munţi, pe câmpii,/ cu viaţă şi moarte!

Am două cărări, două leagăne vii.../ cum spune la carte!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2405 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Octombrie 2024 13:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.