„Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut”.
("Scrisoare din Basarabia", Grigore Vieru)
Joi, 27 martie 2025, am trecut Prutul și am ajuns în comuna Roșu, raionul Cahul, din Moldova dintre Prut și Nistru, unde am participat la dezvelirea bustului unei mari românce - Elena Alistar (1873/75 - 1955), medic, pedagog, singura femeie deputat în Sfatul Țării, care pe 27 martie 1918 a cerut - alături de ceilalți deputați basarabeni - unirea cu Regatul României. Demersul plin de curaj al basarabenilor a fost unul inspirat, fiindcă în 1917, în toiul Primului Război Mondial, tunurile bubuiau din plin la Mărăști, Mărășești și Oituz, în dorința de a elibera Regatul Român de nemți, Ardealul de austro-ungari şi Basarabia de sovietici. Doar Moldova din dreapta Prutului era, în acel context, neocupată, dar în plin război...
Iniţiativă a parohului satului
Astăzi, la 107 ani de la acel moment măreț, tânărul și inimosul părinte paroh Pavel Tudoreanu - ajuns cu mai bine de un an în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Roșu, din cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române, auzind despre această vrednică și unică fiică a satului, a luat inițiativa de a aduce în contemporaneitate lucrarea Elenei Alistar, prin realizarea unui bust.
Așa s-a pornit la drum, cu entuziasmul tinereții, cu binecuvântarea arhierească a Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și cu multă dorință de a pune o piatră la fundamentul regăsirii basarabenilor din stânga Prutului, parte a familiei românești și creștinești a României Mari.
Propunerea de a face bustul Elenei Alistar a fost îmbrățișată de primarul Nicolae Savilencu, al comunei Roșu, și împreună, sacerdot și primar, au adunat iubitori ai istoriei vechii și înstrăinatei Basarabii. Primul pas, alegerea sculptorului, în persoana lui Mircea Ștefănescu, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Arte Vizuale și Design, din cadrul Universității „Al.I.Cuza” Iași, realizatorul sculpturii în bronz.
Făuritorii României Mari
Ziua de 27 martie 2025 a debutat cu Sfânta Liturghie, la biserica din comuna Roșu, unde elevii Școlii „Al.I.Cuza” au cântat dumnezeiește, iar părintele Tudoreanu a făcut, potrivit rânduielii, slujba de pomenire a Elenei Alistar (1873/75, Vaisal, Ismail, Basarabia - 10 ianuarie 1955, Pucioasa, județul Dâmbovița), singura femeie din Sfatul Țării din Basarabia anilor 1917-1918, care s-a jertfit pe Altarul României Mari. Au fost pomeniți toți cei care au pus umărul la făurirea României Mari.
Chiar dacă cerul era înnorat și a plouat, elevii, cadrele didactice și toți cei prezenți au pornit în alai, cu soare și bucurie în priviri, spre parcul din așezarea situată de-o parte și de alta a pârâului Roșulețu, vegheată de statuia Sfântului Ștefan ce Mare, o donație a gălățenilor din Umbrărești. Au fost intonate cele două imnuri de stat ale românilor care trăiesc pe două hărți...
Manifestarea a fost deschisă de prezbitera Ana-Maria Tudoreanu, absolventă a Facultății de Economie și Administrarea a Afacerilor din cadrul Universității „Al.I.Cuza” din Iași, care - clar și fără șovăială - a evidențiat personalitatea Elenei Alistar, printre invitațiile la cuvânt ale oaspeților. Între cei care au luat cuvântul a fost și Areta Moșu, inima Departamentului ASTRA-Iași, cea care de trei decenii este alături de frații din stânga Prutului și nu numai.
Delegaţie gălăţeană la Roşu
La manifestarea de suflet românesc a fost prezentă și o delegație de gălățeni, în amintirea anilor când județele Cahul, Bolgrad și Ismail (astăzi, ultimele două sunt în Ucraina) erau parte a Episcopiei Dunării de Jos.
S-au adresat salutări din partea gălățenilor, iar președinta Asociației „Danubiana” Galați, Antoaneta Crudu, a donat două medalioane cu chipul Domnului Alexandru Ioan Cuza și al Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Președintele Asociației de Reconstituire Istorică „Cohorta II Mattiacorum”, colonel Aurelian Niculescu, însoțit de trei tovarăși (inclusiv soția) echipați în costume de ofițeri din armata lui Cuza, a explicat semnificația costumului din acea epocă.
Popasul cultural-spiritual în istoria României Mari din comuna Roșu a continuat cu o masă rotundă, care a avut în centrul atenției personalitatea Elenei Alistar, creionată de profesorul de Limba română Constantin Căruță, mâna dreaptă a părintelui Tudoreanu, și care a adunat la întâlnirea de la Roșu două fiice ale comunei: profesor doctor în istorie Rodica Ursu Naniu, de la Universitatea „Spiru Haret” București, care a subliniat legătura Elenei Alistar cu comuna Roșu, prin copilăria și prin debutul în pedagogie, ca învățătoare în această așezare. Tatiana Romaniuc, viceprimar al municipiului Cahul, de asemenea fiică a localităţii, a adus în actualitate amintiri cu oameni dragi din satul copilăriei. Nota bene, doamna Romaniuc a adus și revista „Cahulul literar și artistic”, o publicație finanțată de autoritatea administrativă din Cahul.
Cine a fost Elena Alistar
Fiică a preotului Vasile Bălan și soție a preotului Dumitru Alistar (+19 decembrie 1909), Elena Alistar a fost o creștină implicată în problemele timpului său. Obligată de împrejurările istorice neprielnice să învețe în rusește, spre necazul tatălui său, Elena a fost singura basarabeancă ce a întrezărit posibilitatea revenirii Basarabiei la România-Mamă, în anii 1917-1918.
După pierderea soțului, a studiat Medicina la Iași, s-a implicat în activitatea societății femeilor ortodoxe, s-a coborât la inima creștinilor românilor care, neștiind decât românește, nu erau îngrijiți în spitalele vremii.
Deși în școlile rusești a fost instruită că românii sunt „invadatorii” basarabenilor, inventând limba „moldovenească” de care cu greu se pot descotorosi unii şi astăzi, Elena s-a ridicat la nivelul vizionarului și a scris, pe 11 februarie 1918: „Acum, ori niciodată, noi trebuie să ne unim!”, îndemnându-și confrații să nu uite că rădăcinile istorice sunt românești și creștinești și țin de Mama-Românie...
Fiică și soție de preot, Elena Alistar a fost un bun pedagog pentru copiii basarabeni care voiau să învețe românește, într-o ţară subjugată de rusificarea dusă de Imperiul Țarist, apoi de cel sovietic. A trăit pe propria-i piele drama copilului înstrăinat de mamă, de casa părintească, experimentând cum este să fii silit să înveți în altă limbă decât cea a Mamei. Viața ei nu poate fi cuprinsă în câteva rânduri, de aceea vom reveni.
Lecție de suflet românesc
Eforturile sale trebuie văzute în contextul în care, înainte și după după 1 Decembrie 1918, Mari Ierarhi, Martiri și Mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române au făcut eforturi mari, știute și neștiute, pentru a ține candela aprinsă într-o Basarabie rusificată și cu istoria întoarsă pe dos!
În acele vremuri, Basarabia a dat mari mărturisitori și mari martiri. Mă gândesc la părintele basarabean Alexandru Baltaga (1861-1941), recent canonizat, sub titulatura de Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia. Mă gândesc la Mitropolitul Gurie Grosu (+ 1943), primul arhiereu care a reorganizat viața cultural-bisericească după Unirea Basarabiei cu România, pe 27 martie 1918, cel care a înființat "Luminătorul", primul ziar în limba română din fosta Basarabie, primele școli...
Întâlnirea de la Cahul a fost o autentică lecție de istorie de suflet românesc și creștinesc. A fost o sărbătoare a sufletului care se scrie încă pe răbojul timpului...
