"Dacă nu eşti cetăţean Schengen te simţi ca un nimeni"
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

"Dacă nu eşti cetăţean Schengen te simţi ca un nimeni"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Cum se vede Schengen prin ochii unui constructor gălăţean? * "Câştigi un sfert din banii pe care îi câştigă de exemplu un polonez, muncind mai mult şi mai bine decât el” * "Unii români stau în Italia şi trăiesc pe datorie pentru că le e frică de sărăcia de acasă" *

„Când am dat probă de lucru, patronul a dat afară doi italieni şi un moldovean. Ne-a strâns pe toţi şi ne-a întrebat pe fiecare: tu cât tencuieşti? Atât, atât şi atât. Uite ăsta – adică eu - a făcut 300 metri pătraţi, cât voi toţi trei la un loc. Îi mai dau lui zece euro în plus – pe care, fie vorba între noi, nu mi i-a dat niciodată – şi la revedere. Le-a făcut plata şi i-a dat afară”, îşi aminteşte Dumitru despre unul dintre primele lui job-uri din Italia.

În 2006, înainte de a pleca din Galaţi, câştiga lucrând în construcţii şi 2.400 de lei pe lună. Până acum a lucrat cinstit, în construcţii sau montaj panouri solare în Germania, Italia, Franţa şi Belgia. Pentru că a vrut să rămână unul dintre miile de români care muncesc cinstit peste hotare, ne-a rugat să nu-l pozăm, dar a acceptat să ne spună cum se vede spaţiul Schengen  prin ochii lui, nu prin ochii politicienilor, care nu ştiu decât să amăgească şi să dea explicaţii lemnoase.

Muncă fără frontiere

Spune cu sinceritate că, din punctul de vedere al condiţiilor de muncă şi al salariului, cel mai bine a fost în Belgia, iar cel mai greu în Italia. „În Belgia, eu ca român plecam de la 6,50 euro şi ajungeam până în 10 euro pe oră, în funcţie de anvergura lucrării. Polonezii, cetăţenii Schengen în general, câştigau 16-17 până la 20 de euro pe aceeaşi oră.

Polonezii erau mai puturoşi, noi munceam dublu şi eram şi mai buni meseriaşi. În Italia a fost cel mai greu. Mulţi preferă să stea în Italia pentru că în România o duc greu. Stau în case cu părinţii sau cu bunicii şi, ca să muncească la oraş, plătesc naveta. În Italia, în construcţii şi în fabricile din Nord – Milano, Firenze – erai plătit cel mai bine, 1.200-1.400 de euro, iar în Sud numai în Sardinia preţul muncii e mai bun. Acum, de când cu criza, sunt români care lucrează şi cu 30-35 de euro pe zi. Plătesc chiria şi duc o viaţă mai bună decât în ţară”, spune cu tristeţe Dumitru. Toate astea nu s-ar mai întâmpla dacă şi românii ar fi cetăţeni Schengen.

Belgia

„Dacă nu eşti cetăţean Schengen te simţi ca un nimeni: câştigi un sfert din banii pe care îi câştigă un cetăţean Schengen, care beneficiază de aceiaşi bani şi aceleaşi drepturi de care beneficiază şi cetăţeanul din ţara respectivă. Dacă eram cetăţean Schengen, deveneam persoană fizică autorizată, mergeam în Belgia, închiriam o casă, munceam cinstit plătind taxele şi, în timp, aveam şanse mari să devin cetăţean al acestei ţări. La final de an statul belgian trage linie, calculează taxele obţinute din banii mei şi dacă am depăşit o anumită sumă, îmi trimit banii acasă. Am avut colegi care au primit 1.200 de euro pentru anul în care au locuit în Belgia pentru că au muncit cu acte în regulă făcute de angajatorul belgian”, spune Dumitru.

Italia

„În Italia nici nu mai contează Schengen atât de mult, pentru că nu e de lucru. Oricât de bun meseriaş ai fi, italienii te vor judeca pentru că tu şi cei ca tine le-aţi luat job-urile. Italienii nu sunt foarte harnici când e vorba de construcţii – zidărie, zugrav, ci mai degrabă comozi. Lor le place în fabrici, la maşinării, să butoneze, nu în praf şi muncă brută. Mulţi dintre români stau în Italia pentru că le e frică de sărăcia de acasă. Unii stau la ţară cu părinţii sau cu bunicii şi, ca să muncească la oraş, ar trebui să plătească naveta. Din noiembrie până în primăvară nu e de muncă mai ales în zonele sudice – e frig şi plouă. Mulţi preferă să ia mâncare pe datorie de la magazinele şi măcelăriile italiene care acceptă. Îmi tot spunea un măcelar că l-au înnebunit românii. În schimb, magazinele deschise de români în Italia nu dau pe datorie pentru că proprietarii trebuie să-şi cumpere marfa de la Roma”, ne-a dezvăluit Dumitru.

Germania şi Franţa

„În Germania şi Franţa e viaţă adevărată în Schengen. Poţi să îţi închiriezi casă, îţi faci un PF sau te angajezi şi eşti egal cu germanul. Nu ţi se poate spune nici "dă-te mai încolo". Dacă nu ai job, nu îţi închiriază nimeni casă pentru că se tem că eşti hoţ sau proxenet. Dincolo de bani, beneficiezi de şomaj şi de tot felul de drepturi şi de ajutoare, de asistenţă, de sprijin pentru creşterea copilului… Schengen înseamnă sindicat! Protecţie! Un şofer de tir norvegian ia 8.000 de euro pe lună. Tu dacă munceşti pe 2.000 eşti catalogat drept prost”, spune Dumitru.

Experienţe amare

„Polonezul, cetăţean Schengen, dacă nu este mulţumit de banii sau de condiţiile de muncă, cere plata pentru orele muncite, se urcă în maşină şi a plecat. Tu nu poţi să faci asta pentru că ai contract, făcut de cele mai multe ori cu un român. Dacă nu respecţi contractul te dă în judecată şi îţi cere banii. Polonezul este deştept, lucrează la oră, nu pe salariu. El e PFA, se duce la un patron şi întreabă dacă are nevoie de zidar. Dacă îi convine plata pe oră, stă, dacă nu, caută până găseşte ce-i place.

Dacă e pus să facă ceva ce nu e chiar de competenţa lui – cum ar fi panouri solare – primeşte bani în plus. Eu, că fac panouri sau tencuială, tot banii ăia îi iau. Îmi amintesc că. în Italia, la un job, ne-au pus să cărăm panourile solare într-o hală industrială de 3.000 de metri, uriaşă. Mergeam cu ele în spate, le fixam unde trebuie, făceam asamblajul şi polonezul făcea montajul cu bormaşina. El lua 16 euro, noi 6,50 pe oră. Mai şi râdea de noi pentru că suntem proşti şi nu ne cerem drepturile şi că stricăm piaţa muncii cu bani puţini. Dacă supraveghetorul ţipa prea mult la el, îşi lua sculele, calcula orele, cerea plata şi pleca. Şi tu poţi să pleci, dar te gândeşti că eşti aşa de sărac… Pe un şantier, am adus un radio să ascultăm muzică în timp ce munceam pentru că, la câteva etaje mai jos şi polonezii aveau muzică la maxim. Supraveghetorul a venit şi l-a închis supraveghetorul doar la noi. L-am întrebat: „Eu muncesc, fac 40 de mp de cărămidă pe zi şi polonezul zece, de ce îţi baţi joc de noi? "Sunteţi români şi stricaţi preţul de muncă”, mi-a răspuns”, îşi aminteşte Dumitru.

Gălăţeanul se pregăteşte să plece din nou cu contract de muncă peste hotare şi nu-i poate ierta pe politicienii din cauza cărora nu se poate bucura de adevărata valoare a muncii lui şi de respect. E sătul de promisiuni, de discursurile cioplite în limbă de lemn, de explicaţiile anoste ale celor care au făcut ca România să rămână la uşa Schengen: „Schengen nu le trebuie lor, că ei câştigă zeci de milioane, nu ca noi! Zău că sunt nişte nesimţiţi. Oamenii nu se întorc în ţară din cauza lor. La ce să vii în ţară? Au furat şi au distrus tot…”.

Citit 5357 ori Ultima modificare Joi, 10 Mai 2012 15:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.