Publicat în cele mai importante antologii de poezie suprarealistă din lume, Sebastian Reichmann s-a născut la Galaţi, în 1947. A debutat în 1966, în suplimentul revistei Ramuri, bucurându-se de aprecierile lui Miron Radu Paraschivescu. Primul său volum, Geraldina, apărut în 1969, a fost recenzat elogios de numele mari ale vremii, printre care şi Ov.S.Crohmălniceanu, însă a fost şi ţinta unor atacuri furibunde ale presei comuniste.
Doi ani mai târziu, cel de-al doilea său volum, Acceptarea iniţială, a fost retras din librării şi topit. Drept urmare, „contele Sebastian” (cum îi spunea prietenul său Gellu Naum) a decis să părăsească România. A emigrat şi s-a stabilit în Franţa, iar din 1975 a scris, pentru multă vreme, numai în franceză. În 1977 a debutat la Editura Minuit şi ulterior a publicat cinci cărţi: Pour un complot mystique (1982), Audience captive (1988), Balayeur devant sa porte (2000), Le Pont Charles de l’Apocalypse (2003), Cage centrifuge (2003). În Franţa a beneficiat de mai multe burse literare, ca poet şi traducător.
După decembrie 1989, Sebastian Reichmann a reînceput să publice şi în limba română, printre volumele apărute în ţară numărându-se Umbletul şopârlei (1992) sau Audienţă captivă (1999). În vara lui 2008, şi-a lansat la Bucureşti volumul Mocheta lui Klimt, primul scris în limba română de la plecarea sa din ţară, în urmă cu peste trei decenii. „Prin 1992-93, am început să visez că mă aflam din nou în România, fără să înţeleg cum sau de ce. Astfel, reîntoarcerea poeziei mele la limba română a început cu mult timp înainte de Mocheta lui Klimt”, spunea Reichmann, la lansare. Luna trecută, a fost prezent din nou în România, pentru a-şi lansa, la Bookfest 2012, volumul Opere, care cuprinde cele mai importante creaţii ale sale din perioada franceză.
De-a lungul timpului, poeziile sale au fost traduse şi publicate în numeroase antologii şi reviste din Anglia, Italia, Statele Unite, Grecia, Turcia sau Cehia.
Sebastian Reichmann continuă să scrie bilingv, atât în franceză cât şi în română, urmând, în acelaşi timp, calea suprarealistă pe care a îmbrăţişat-o încă de la debutul său în literatură.
