* „Era orfan, trăia într-un bordei făcut de el, fără apă, curent electric, fără pat şi fără îmbrăcăminte, analfabet şi mai ales fără perspectiva zilei de mâine şi s-a aşezat în genunchi în faţa fiului meu, cerându-i ajutor, sărutându-i mâinile” * „Dintr-o dată, în bordeiul tânărului erau trei persoane care plângeau în hohote…”
„M-au impresionat întotdeauna oamenii simpli care, cu toate că-s sărmani, încearcă să facă ceva bun cu viaţa lor. De multe ori mă retrag câteva minute şi îmi şterg o lacrimă întrebându-mă: «Cine a aranjat ca eu, o muritoare ca şi ei, să joc rolul unui Moş Crăciun, şi să nu stau cu mâna întinsă alături de sutele de suflete întâlnite în anchete sociale sau care stau la gardurile Cantinei Sociale ca să primească un pachet cu ajutoare...?»”, ne-a mărturisit Maricica Mobach, originară din Tecuci, decorată de Casa Regală Olandeză pentru cei peste 20 de ani de caritate faţă de România.
Promisiune respectată
În septembrie 1976, când a plecat legal din România pentru a-şi urma soţul, în Olanda, Maricica Mobach le-a promis părinţilor că-şi va ajuta ţara. Şi asta a făcut din decembrie ’89 când, împreună cu câţiva concetăţeni, a înfiinţat o fundaţie de ajutor umanitar pentru regiunea Buzău - Fundaţia DIALOOG Holland-România. Ajutorul oferit a fost variat: construirea a 41 de locuinţe pentru familiile care trăiau în condiţii inumane, reparaţii la diverse locuinţe şi acoperişuri şubrede, racordarea la apă potabilă şi electricitate, rechizite pentru sute de elevi, dotări pentru spălătoriile unei şcoli ajutătoare şi a unui orfelinat, pentru bucătăria cantinei sociale şi finanţarea parţială a construcţiei unui cămin de bătrâni. Fundaţia a adus cărucioare pentru persoane cu handicap, lemne de foc, aragazuri şi butelii, seminţe de legume, pachete cu alimente de Crăciun şi Paşte la familiile nevoiaşe, dar şi de purcei şi găini. „Tot ajutorul se dă direct beneficiarului fără să rămână firimituri în buzunare nedorite”, ne-a precizat Maricica Mobach. În ultimii ani, un transport umanitar înseamnă ajutoare de circa 50.000 euro, fără a calcula şi conţinutul celor 700 pachete cu materiale pregătite în Olanda. Cu fiecare transport, Maricica Mobach a dat susţinut lecţii de informare legate de sănătate (SIDA) şi de necesitatea folosirii mijloacelor contraceptive, în aşa fel încât să nu ajungi să ai responsabilitatea creşterii unui copil în adolescenţă. Familiile cuprinse în proiectele fundaţiei poartă o corespondenţă intensă cu familii olandeze, iar dna Mobach traduce gratuit sutele de scrisori.
Între Rai şi Iad
Maricica Mobach şi-a educat fiii (cel mare, medic biolog, mezinul, artist plastic) în aşa fel încât să preţuiască viaţa şi valorile ei. „În timpul unei anchete în cartierul Flămânda fiul meu, pe atunci un tânăr de 20 de ani, mi-a spus că a fost în iad şi că e fericit să se reîntoarcă în raiul în care se născuse. Fiul meu întâlnise un tânăr de vârsta lui care se aşezase în genunchi cerându-i ajutor, sărutându-i mâinile. Era orfan, trăia într-un bordei făcut de el, fără apă, curent electric, fără pat şi fără îmbrăcăminte, analfabet şi mai ales fără perspectiva zilei următoare. Împreună cu fiul meu eram emoţionaţi şi, dintr-odată, în bordeiul tânărului eram trei persoane care plângeau în hohote. Din acel moment fiul meu se uită cu alţi ochi la viaţă şi o apreciază într-o altă formă, ăsta fiind şi scopul pentru care l-am luat cu mine”, ne-a povestit dna Mobach.
Sfaturi pentru cei care vor să devină olandezi
Aşa cum am scris în primul articol pe care i l-am dedicat, Maricica Mobach trăieşte de 36 de ani în Olanda şi a fost numită membră în Ordinul Oranje-Nassau de către Casa Regală Olandeză, distincţie acordată doar persoanelor care realizează ceva deosebit şi pe o perioadă lungă de timp, în cadrul societăţii în care trăiesc. Iar aşa ceva nu i se întâmplă fiecărui olandez, cu atât mai puţin unuia care provine dintr-o ţară comunistă! Tocmai de aceea am rugat-o să ne spună ce sfat le-ar da românilor care plănuiesc să înceapă o viaţă nouă în Olanda. Iată şi răspunsul: „Cei care plănuiesc o viaţă în ţări ca Olanda trebuie să se gândească de două ori până să facă pasul decisiv. Trebuie să ai un caracter tare şi mai ales ferm pentru o decizie aşa de MARE. În străinătate, în aceste zile de criză economică, cu mulţi şomeri este multă repulsie pentru cei din «blocul de est». Un tânăr roman nu poate ajunge direct la nivelul unui olandez care are aceleaşi studii şi care cunoaşte cultura ţării unde s-a născut. Trebuie întotdeauna s-o iei de la zero ca sa te integrezi în comunitatea olandeză şi asta durează câţiva ani. În momentul în care decizi sa emigrezi trebuie să ştii că laşi în ţară o familie după care tânjeşti şi mai ales trebuie să lupţi enorm ca să te integrezi total culturii noi, asta ca să te simţi «acasă». Trebuie să faci tot posibilul să fii total acceptat de societatea cea nouă, pentru că altfel nu există fericire. O viaţă nouă, pe Pământ nou NU este ca o vacanţă de câteva săptămâni, timp în care vezi şi ai ochi DOAR pentru părţile frumoase. Străinătatea are şi ea părţile ei negative pe care le descoperi în timp. Nu doar banii aduc fericire în viaţa unui om! Viaţa, ca şi dragostea, e ca mersul pe sârmă, sus, la înălţime şi fiecare om e un acrobat în anumite momente. Senzaţia de zbor şi bucuria stranie a libertăţii sunt mereu tensionate de existenţa centrului de greutate în căutarea echilibrului. Exuberanţa copleşitoare se împleteşte inexplicabil cu spaima de gol. Deci, cei care încep o aventură a vieţii lor în străinătate trebuie să se gândească mult de tot până să facă pasul cel nou....”, ne-a mărturisit Maricica Mobach.
