Omul care a pus bazele Teatrului Muzical gălăţean, dirijorul şi compozitorul Silviu Zavulovici s-a născut la Cernăuţi, pe 16 februarie 1922, într-o familie de muzicieni. Şi-a făcut studiile în oraşul natal, absolvind Liceul „Aron Pumnul” în 1940.
A pătruns de timpuriu în tainele artei interpretative, la numai opt ani urcând pentru prima dată pe scena teatrului din Cernăuţi, iar la 16 ani a susţinut primul său concert de pian ca solist.
După începutul războiului, a urmat Şcoala de ofiţeri de la Târgovişte, iar anul 1944 l-a petrecut pe frontul rusesc. A căzut prizonier şi a rămas în URSS până în aprilie 1945.
La întoarcerea de pe front, a fost profesor la Iaşi şi la Focşani, în acest din urmă oraş înfiinţând filarmonica, pe care a condus-o din 1950 până în 1961. Între timp a urmat şi cursurile Conservatorului din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1962.
Din 1961, când s-a decis mutarea filarmonicii de la Focşani la Galaţi, s-a stabilit pe malul Dunării, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A condus Teatrul Muzical din Galaţi în perioada 1961-1965, iar ulterior a fost prim-dirijor, reuşind să realizeze câteva spectacole de excepţie, care au impus instituţia gălăţeană în prim-planul vieţii muzicale româneşti. Dintre acestea, putem menţiona Freischutz, Rigoletto, Traviata, Faust sau Liliacul, unele aflându-se şi astăzi în repertoriul gălăţenilor.
A întreprins, alături de colectivului Teatrului Muzical, numeroase turnee în ţară şi în străinătate (Austria, Ungaria, URSS, Iugoslavia, Germania).
A compus lieduri, suite pentru orchestră simfonică, piese pentru voce şi orchestră. În 1997 a primit Premiul „Mihail Jora”, pentru întreaga carieră artistică.
Un an mai târziu, pe 16 octombrie 1998, s-a stins din viaţă, la Galaţi, lăsând în urmă amintirea unui dirijor dăruit cu harul creaţiei şi cu dragoste pentru artă căreia i-a dedicat întreaga viaţă.
