„Cel mai mare regret al meu, ca sportiv profesionist, este că până acum nu am ridicat pe catarg drapelul României...” * Fiul său duce mai departe tradiţia artelor marţiale
„Un adevărat războinic de modă veche, care se ghidează după onoare şi un cod al samuraiului”, aşa îl descriu jurnaliştii publicaţiei „Emigrantul” pe Cristian Popa. Sportivul, în vârstă de 33 de ani, a părăsit oraşul, dar locuieşte, atunci când vine în ţară, în Galaţi, în Micro 20. În prezent, după cum ne-a declarat, are o mică agenţie de securitate şi pază, antrenează la un club sportiv de la Roma, iar câteva ore pe săptămână participă voluntar la antrenamente de refacere pentru copii cu probleme locomotorii. Fiul său, în vârstă de nouă ani, practică şi el artele marţiale care au devenit, pentru Cristian Popa, un stil şi o filozofie de viaţă.
Centura neagră de la maestrul Iacob Constantin
Cristian Popa a început să practice artele marţiale de la vârsta de 11 ani. „Am practicat ju-jitsu, cu maestrul Iacob Constantin 6 dan jj (în prezent preşedintele federaţiei de ju-jitsu - Liga de Est), legitimat la clubul Alone Tiger - Vaslui. În 2007, am obţinut centura neagră 3 dan şi posibilitatea de a fi reactivat în Federaţia Română de Arte Marţiale), eu fiind plecat de mulţi ani”, ne-a povestit sportivul. Care este stilul său preferat în artele marţiale? „Sincer, mi-e tare greu să aleg, pentru că iubesc ju-jitsu, însă pe plan profesional sunt multe criterii de delimitare între stiluri: eficienţă, complexitate, tradiţionalism, şi cred că ar fi nedrept să fiu subiectiv...”, ne-a mărturisit sportivul.
Prima lui luptă oficială la profesionişti a avut loc în 2010, la Dublin, în Irlanda, iar după ea au urmat nenumărate altele. În ceea ce priveşte palmaresul său, are multe medalii şi titluri, dar cele mai importante rămân, pentru el, titlul de campion mondial WTKA la categoria +91kg MMA light, şi cel de vicecampion mondial în MMA PRO +93 kg, din 2011.
„Tradiţionalismul şi onoarea au îngenuncheat”
Onoarea, cinstea, corectitudinea, fairplayul, seriozitatea fac parte din acel cod al samuraiului care devine parte integranta a vieţii unui practicant de arte marţiale. De aceea am fost curioşi dacă toate acestea l-au ajutat să se adapteze mai uşor la viaţa printre străini? „Mda... însă realitatea mă obligă să cred că toate aceste valori morale BUSHIDO, care ar fi trebuit să alcătuiască şi să rămână neştirbite, indestructibile în acel cod al onoarei... nu mai există, ca tradiţionalismul şi onoarea au îngenuncheat lăsând locul business-ului. În 90 la sută din cazuri, valoarea morală a unui sportiv se limitează doar la ce reprezintă în plan material... şi, din păcate, începe să semene a doctrină”, ne-a spus sportivul.
S-a simţit mai apreciat, ca sportiv, peste hotare, decât în patria natală? „Mentalitatea e un pic deformată, însă ca sportiv te faci remarcat făcând în aşa fel ca sportul să devină o limbă de comunicare comună. Cel mai mare regret al meu ca sportiv profesionist este că, din păcate, până acum nu am ridicat pe podium drapelul României...”, ne-a mărturisit Cristian Popa.
