V-aţi putea imagina 20 de bunicuţe dintr-un sat nipon analizând cu atenţie măiastra cusătură a unei ii tradiţionale româneşti? Şi cum aţi reacţiona dacă, invitaţi la masa unei familii japoneze obişnuite, aţi afla că oamenii aceia, aflaţi la alt capăt de lume decât noi îi apreciază pe dirijorul Sergiu Celibidache, pe compozitorul George Enescu şi pe gimnasta de zece Nadia Comăneci? De asemenea experienţe de neuitat au avut parte Ana şi Adrian Ţâru, timp de un an şi jumătate, în Ţara Soarelui Răsare.
La finele anului 2011, tot în pagina de Diaspora a ziarului nostru, vă povesteam despre gălăţeanca Ana Ţâru, singura din Europa care este teacher trainee (profesor stagiar) la Universitatea din Tsukuba. Ana Ţâru a ajuns în Japonia datorită bursei Monbukagakusho, pe care a primit-o din partea guvernului nipon, o bursă adresată profesorilor care doresc să îşi îmbunătăţească sau să-şi îmbogăţească metodele de predare. S-a înscris la concursul organizat de Ambasada Japoniei în România, a trecut examenul de limba engleză şi de limba japoneză - nivel începător - şi a fost chemată la interviu, pe care l-a trecut cu brio, fiind admisă în Teacher Trainig Program, pe care Japonia îl desfăşoară de mai bine de 30 de ani. La scurt timp, i s-a alăturat şi soţul, Adrian Ţâru. După cum ne-au mărturisit, reîntorşi în Galaţi, această experienţă de viaţă japoneză „este un suvenir preţios din care ne vom hrăni multă vreme de acum încolo”.
În kimonouri tradiţionale
Dincolo de bucătăria japoneză, una dintre experienţele unice de care au avut parte a fost atunci când Ana şi Adrian au purtat straie tradiţionale nipone. „Aşa cum impune tradiţia, am purtat un kimono festiv la ceremonia de absolvire, foarte meticulos aranjat de câteva doamne în vârstă, căci este imposibil să te poţi îmbrăca singură în acest strai pe cat de delicat, pe atât de complicat la «asamblare». Legarea obi-ului în jurul taliei este un adevărat act artistic, iar complexitatea formelor variate de fluture sau floare în care se înnoadă la spate depind doar de imaginaţie şi măiestrie”, ne-a povestit Ana. Kimonoul pe care l-a purtat avea pictaţi numeroşi cocori, pasărea fericirii şi a eleganţei, reprezentativă pentru cultura asiatică. „Papucii, pe nume zori, i-am simţit destul de incomozi, dar am fost tare mândră să port acest costum tradiţional, chiar dacă aveam senzaţia unei armuri pe mine. Cât despre preţ, un kimono nou este foarte scump, în medie de doua sute de mii de yeni (cam 2.000 de dolari), după cât am văzut prin magazine. Piesa cea mai scumpă este chiar obi-ul, uneori brodat manual, ceea ce face să-i crească şi mai mult preţul kimonoului”, ne-a povestit Ana.
Educaţie japoneză
Potrivit Anei, Universitatea din Tsukuba este printre instituţiile de renume din Japonia, situându-se pe primul loc ca suprafaţă de întindere a campusului. Construită în anii ’70 sub denumirea de Universitatea de Educaţie Tokyo, Tsukuba a devenit una dintre cele mai active centre de cercetare academică. „În calitate de profesor stagiar, am avut multe de învăţat în ceea ce priveşte sistemul de educaţie japonez, care s-a impus mereu în rândul elitelor mondiale. Alături de încă trei colegi (din Cambogia, Coreea de Sud şi Myanmar), timp de un an şi jumătate, am avut ocazia să vizităm numeroase şcoli din zonă, să participăm la seminarii şi simpozioane pe teme de educaţie, având drept scop realizarea propriul nostru plan de cercetare, atent îndrumaţi de profesorii mentori care ne-au acceptat acolo. În tot acest timp, am avut ocazia să-mi însuşesc limba, printr-un program intensiv, uneori chiar spartan, de minim şase ore pe zi în primele şase luni, respectiv trei - patru ore în restul perioadei”, îşi aminteşte Ana. Programul s-a finalizat cu publicarea lucrărilor lor de cercetare, susţinerea lor şi predarea ştafetei către următorii zece profesori stagiari, veniţi din toate colţurile lumii.
Ce-au aflat niponii despre România
Japonezii sunt un popor dornic mereu să afle despre culturile lumii, şi în acest sens, în Tsukuba se desfăşurau numeroase activităţi de acest gen. Şi Ana şi Adi au participat la multe seminarii de schimb intercultural, la facultate sau în şcolile şi grădiniţele din zonă, unde au prezentat România, obiecte tradiţionale - costum popular, străchini şi căni pictate manual - şi au vorbit despre valorile României. „Am mers chiar la un cămin cultural dintr-un sat, unde au venit în jur de douăzeci de bunicuţe, dornice să-mi pună întrebări despre ţara mea şi să analizeze cusătura delicată a iei româneşti. Toate aceste obiecte pe care le-am prezentat, le-am oferit drept cadou la plecare prietenilor de acolo”, ne-au spus soţii Ţâru.
De povestit nepoţilor
Fiecare zi petrecută le-a adus câte o poveste frumoasă. De exemplu când, onorând o invitaţie la prânz a unei familii japoneze obişnuite, au fost mândri să afle că oamenii aceia îl apreciau pe Sergiu Celibidache, George Enescu şi Nadia Comăneci. Un alt moment inedit s-a petrecut într-o excursie, pe când Ana şi Adi se aflau în gara unui sătuc de munte, destul de departe de forfota turistică. „Am fost abordaţi de un bătrânel mucalit care dorea să înveţe câteva formule de salut în limba română. Era cât pe ce să uităm de trenul pe care îl aşteptam, căci bătrânul şi-a notat pe un carneţel de buzunar o grămadă de informaţii despre limba română şi România, despre care noi i-am vorbit cu drag”, ne-au povestit cei doi gălăţeni.
Karaoke multicultural - „We Are the World”
Dincolo de a descoperi Japonia la ea acasă, cea mai de preţ experienţă de pe tărâmul japonez a fost pentru Ana şansa de a cunoaşte tineri din ţări despre care, în afara de nume, nu ştia mai nimic, Eritreea, Bhutan sau Timorul de Est fiind doar trei dintre exemple. „Unul dintre cele mai emoţionante momente rămâne pentru noi o seară la un karaoke, unde ne-am adunat suflete de pe patru continente şi am cântat în cor «We Are the World»”, ne-a mărturisit Ana.
Facultate Est-Europeană - Limba română pentru niponi
Nu doar Ana a desluşit tainele limbii japoneze în ţara shogunilor şi a florii de cireş, ci şi niponii au aflat din misterele limbii române. Tot în această perioadă, timp de un semestru, Ana Ţâru a fost onorată să ţină un seminar despre particularităţile gramaticale ale limbii romane, unui grup de studenţi japonezi de la Facultatea de Limbi Est-Europene, care comparau limbile europene din această perspectivă!
Dialoguri - Filme şi probleme sociale
"Împreună cu un distins profesor de la universitate, sloven de origine, am organizat câteva seminarii de dialog intercultural, în care studenţii străini difuzau câte un film reprezentativ pentru ţara lor. Am deschis seria de întâlniri cu seara filmului românesc, în care, apăsată de emoţiile inerente, le-am vorbit colegilor despre filmul românesc, înainte şi după `89. La rândul meu, am ascultat cu mare interes prezentările colegilor de pe alte continente şi am vorbit îndelung despre numeroase aspecte sociale din ţările noastre", am mai aflat de la Ana Ţâru.
Cum se vede Japonia prin ochii lor, vă spunem în pagina viitoare de Diaspora.
