Poet, prozator şi traducător, remarcat prin accentele de revoltă socială şi cu tentă anarhistă pe care le-a imprimat operelor sale, Ben (Benjamin) Corlaciu s-a născut la Galaţi, pe 6 martie 1924.
Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, în 1947, a fost redactor sau colaborator la mai multe ziare şi reviste din Capitală, printre care „Timpul”, „Albatros”, „Vremea” şi „Flacăra”, membru al unor grupări literare importante ale vremii, alături de alţi scriitori ai „generaţiei războiului”, printre care şi gălăţeanul Constant Tonegaru.
A debutat în volum foarte tânăr, cu „Tavernale”, apărut în 1941, şi a continuat să publice aproape anual („Pelerinul serilor” în 1942, „Arhipelag” în 1943, „Manifest liric” în 1945). A trecut apoi la proză, făcându-şi debutul cu romanul „Moartea lângă cer”, în 1946, după care au urmat patru volume de nuvele şi povestiri, care au văzut lumina tiparului în perioada 1949-1951. Un al doilea roman („Cazul doctorului Udrea”) i-a apărut în 1959. A revenit la poezie în anii 70, publicând alte trei volume, între anii 1972 şi 1974 (unul dintre acestea, „Starea de urgenţă”, premiat de Uniunea Scriitorilor). În volumul postum „Tout espoir sera puni” („Orice speranță va fi pedepsită”, 1984) a zugrăvit imaginea lumii literare româneşti de după război.
A fost exclus din Uniunea Scriitorilor în 1954 şi reprimit abia în 1965, perioadă în care a fost figurant la un teatru bucureştean. A fost considerat un dizident prin excelenţă, a scris întotdeauna aşa cum a vrut, iar când nu s-a mai putut, a plecat din ţară.
Din 1975, s-a stabilit în Franţa, unde a cerut şi a primit azil politic, iar un an mai târziu a revenit în atenţia publică printr-o grevă a foamei făcută pe Esplanada Trocadero din Paris, în încercarea de a-şi recupera din România soţia şi copilul, cărora autorităţile comuniste le interziseseră plecarea din ţară. A reuşit, în cele din urmă, să obţină permisiunea de a-şi reîntregi familia.
Angajat ca portar la un hotel, a încetat din viaţă pe 16 iunie 1981, în metroul din Paris, în condiţii neelucidate pe deplin.
Din păcate, opera lui Ben Corlaciu a rămas relativ ne(re)cunoscută, deşi au trecut mai bine de trei decenii de la moartea sa.
