Potrivit numărătorii oficiale, nu mai puţin de 161.262 de români au votat peste hotare în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Numărul lor ar fi fost mult mai mare, şi n-ar mai fi fost necesară anularea a 436.365 de buletine de vot neîntrebuinţate - ce risipă! - dacă organizarea votului în diaspora ar fi fost eficientă. Cei mai mulţi români au votat în Italia - 35.559, Spania - 33.070 şi Marea Britanie - 9.949. În Germania au votat 8.198 de români, în Franţa - 7.730 iar în Belgia - 6.452 de cetăţeni ai ţării noastre.
Dincolo de aceste cifre seci, se află poveştile votanţilor. Oamenii au stat la cozi ore în şir, aşa cum au stat bunicii şi părinţii lor pe vremea lui Ceauşescu, dar nu pentru un kil de portocale sau pentru o pungă de „tacâmuri” de pui, ci pentru a-şi exercita un drept prevăzut în Constituţie - dreptul la vot.
Iată ce ne-au mărturisit câţiva gălăţeni care, la acest al doilea tur de scrutin, sunt nerăbdători se voteze.
Trei pixuri, trei ştampile şi mii de oameni
Andreea Cristea, Londra: „Eu am votat la consulat, la ora 13.00. Am stat la coadă de la ora 11.00. După aceea, au fost cozi mult mai mari! Bănuiesc că toată lumea a terminat programul de lucru şi s-a dus la vot. La Consulat, erau trei oameni la masă, în biroul secţiei de votare. Problema era că înainte trebuia să scrii o declaraţie că nu votezi şi în altă parte. Erau trei pixuri pe care le puteai folosi, aşa că trebuia să aştepţi. Nimeni nu îţi explica cum să scrii declaraţia. Ştiu că nu trebuie să fii geniu să scrii o cerere, dar până citeşti, până vezi ce scrie şi îţi dai seama unde trebuie să semnezi durează! Era un singur model de cerere completată şi toată lumea trăgea de el. După ce scriai cererea, te duceai la acei trei oameni. Stăteai la coadă până îţi scriau din nou datele din buletin, semnai şi stăteai din nou la coadă pentru ştampilă. Erau trei ştampile şi peste 3.000 de oameni.
Apropo, la Consulat, cabinele erau făcute din carton, iar 'perdeluţa' din saci de gunoi. Ca să nu mai spun că la secţia de votare de la mall trebuia să iei liftul să ajungi la urne! Haos! Un băiat a scris pe Facebook ca poliţia din Anglia a ajutat să mai fie aduse două cabine de vot”.
"Am stat ca oile la tăiere"
Daniel Nicolau, Italia: „Duminică, umblând haihui prin Florenţa, în jurul orei 14.00 (când pe-aici nici iarba nu prea creşte), în căutarea secţiei de votare, care nu mai era aceeaşi ca la alegerile din 2009, am văzut un grup de persoane stand la coadă şi am ştiut că... am ajuns! Ne-am aşezat cuminţi şi româneşte la coadă, aşteptând să ne vină rândul... Dintr-o dată, ne-am simţit acasă: se vorbea tare, româneşte, iar oamenii erau prietenoşi. Aproape că nici nu am simţit cum au trecut cele aproximativ trei ore de stat în picioare, între o bârfă şi alta! Lumea era pestriţă, gusturile electorale diverse, dar nu a existat niciun fel de divergenţă. Cu toţii voiam să VOTĂM...
La un moment dat, nu ni s-au mai dat formularele cu declaraţia pe propria răspundere să le completăm afară, în timp ce stăteam la rând, ca să putem economisi timp şi să putem vota cât mai mulţi. Motivaţia a fost una care pe mine m-a lăsat fără replică (ţin să precizez că e cam greu să fiu prins pe nepregătite). «Domnilor, nu mai putem da formulare, pentru că le-au completat greşit sau au scris mizerii şi înjurături pe ele!». Deşi am aflat că, de fapt, după-amiaza, BEC hotărâse să se dea formulare şi celor care stau afară, pentru a grăbi votul, acolo, la rând, în necunoştinţă de cauză, am stat ca oile la tăiere.
Am remarcat o chestie, cei care ieşeau de la vot erau satisfăcuţi, le sclipeau ochii! Am lăsat să treacă în faţa noastră mame cu copii nou-născuţi în braţe, o femeie cu italianul cu dizabilităţi pentru care lucra. A fost voinţa noastră, a mulţimii, să uşurăm procesul de vot pentru cei aflaţi într-o oarecare dificultate şi nicidecum a organizatorilor, care aveau cu toţii un aer sictirit şi abia aşteptau să scape de noi.
Eu şi soţia mea am reuşit să votăm, suntem mândri că suntem români şi vrem să schimbăm ceva! În opinia mea, Curtea Constituţională n-ar trebui să valideze scrutinul, pentru că au existat cetăţeni împiedicaţi să-şi exercite votul! Nu au reuşit să asigure un serviciu pentru cei 10-20-30 la sută, câţi au fost. Dar dacă veneau 80 la sută dintre români? Votul electronic e o soluţie sau urne mobile în primăriile reşedinţă...
În concluzie, aş vrea să-i invit pe cei care au organizat ruşinea asta mondială să vina incognito, să stea cu noi la cozi, să vadă şi ei cum e”.
A stat şapte ore la coadă degeaba
Spre deosebire de gălăţeanca Andreea Cristea, care a îndurat statul la coadă, dar cu succes, prietenul ei, Alex, n-a reuşit să voteze. Iată cum a fost ziua primului tur de scrutin pentru el: „A fost o zi a extremelor. Partea extrem de neplăcută a fost că, după şapte ore şi ceva de stat la coadă, la Institutul Cultural Român, nu am putut vota. Nu am putut vota pentru că au fost prea puţine cabine şi prea puţine ştampile de vot faţă de numărul persoanelor care aşteptau la rând. Sunt peste 200.000 de români în Londra. Mi se pare jignitor ca un drept esenţial al oamenilor să fie călcat în picioare fără absolut nicio ruşine”, spune tânărul.
Există, însă, şi un fapt pozitiv: „De cealaltă parte, am fost în mijlocul unei comunităţi frumoase, care n-a cedat fără luptă. Au fost acolo peste 500 de oameni, majoritatea tineri, ce protestau împotriva sistemului. S-a strigat şi «jos comunismul!», bătându-se apropouri la rămăşiţele şi mentalitatea din comunism, încă prezente în sistemul politic românesc. Am rămas acolo până la ora 11 seara ora Londrei, unu noaptea ora României”, spune Alex.
Umilinţa trăită la turul întâi nu-l va face să nu voteze la turul decisiv al prezidenţialelor. „Fără nicio îndoială, mergem! Vrem să ajungem la secţii pe la 8-9 dimineaţa. Şi chiar dacă apucăm să votam, rămânem acolo până seara. E imposibil să ne calce drepturile fundamentale în picioare cu atâta neruşinare”.
Să sperăm că aceste poveşti vor fi doar o amintire urâtă în turul al doilea.
Citeşte şi: Propunere legislativă pentru PĂRINŢII din diaspora/ Stai trei luni pe an cu copilul sau iei AMENDĂ!
