Evaluaţi acest articol
(19 voturi)
3 comentarii

"Sunt zile în care ajung la spital la şapte dimineaţa, oră la care în Belgia este încă întuneric, şi plec după ora 19, când este la fel de întuneric. Sala de operaţii este la subsol şi nu o dată mi-am spus: "Ziua a trecut, însă eu nu am văzut lumina soarelui!". Poate mi se închid ochii instantaneu de oboseală, dar sub pleoape rămâne deschisă toata satisfacţia unei operaţii reuşite, a unei vieţi salvate, a gândului ca ai redat bucuria sănătăţii unui om care şi-a pus speranţele în tine", ne-a mărturisit, cu emoţie, gălăţeanca Alexandra Colesnicenco, sora mai mare a Mariei Crăciun, vocea de aur a Galaţiului. Alexandra, aşa cum aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”, lucrează la spitalul Erasme, din reţeaua formativă a Universităţii Libere din Bruxelles, ca medic rezident în serviciul de Anestezie şi Reanimare. Cu amabilitate, a acceptat să ne povestească ce înseamnă să fii rezident într-un spital vast, cuprinzând şi Facultatea de Medicină.

"Nimeni nu te cruţă, dar toţi îţi vor sări în ajutor"

Alexandra şi-a început drumul către medicină la Liceul „Emil Racoviţă” din Galaţi, unde a absolvit în cadrul unui program intensiv de biologie-chimie, apoi a absolvit Universita Politecnica delle Marche, primind diploma "Di Dottore magistrale in Medicina e Chirurgia".

După cum ne-a mărturisit, trecerea de la viaţa de student la mediul real de activitate al unui medic rezident în Anestezie şi Reanimare este uneori foarte dură: "Ca anestezist, totul e decisiv. Nu poţi să acţionezi de două ori. Suntem responsabilizaţi la maximum şi fiecare ne simţim în linia întâi în lupta pentru reuşită. Pentru că alternativă nu este… sau n-ar trebui să fie. Dar în acele minute, când stabileşti concentraţii de substanţă, în care se regăseşte anestezia necesară unei operaţii de câteva ore, nu trebuie să-ţi tremure mâna, nu trebuie să-ţi tremure vocea, eşti o echipă cu toţi cei din jur. Nimeni nu te cruţă, dar toţi îţi vor sări în ajutor. Viaţa pacientului e tot ce contează!", spune Alexandra Colesnicenco.

Tânăra rezidentă a ţinut să spună că, la Reanimare, orice s-ar întâmpla, echipa operatorie devine una de suflet. Şi nu o dată, după un caz dificil, s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună în vestiar. O reacţie firească, după o încordare maximă. "Suntem oameni şi noi, ca şi cel care a stat deschis în faţa noastră. Sănătatea este darul lui Dumnezeu. Noi, medicii, încercam să-l ajustăm uneori, dar de fiecare dată conştienţi că suntem oameni, că putem greşi".

"Ştiam că moartea pândea dintr-un colţ"

Am rugat-o pe Alexandra să ne împărtăşească cel mai impresionant dintre cazurile de care s-a ocupat. Tânăra anestezistă ne-a spus că rezonează afectiv cu fiecare caz şi fiecare simptomatologie în parte.

Dar cea mai impresionantă a fost povestea unei gravide cu sarcină gemelară. La începutul zilei, a ajutat-o cu o anestezie epidurală, pentru a-i face suportabil travaliul. Primul copil îl născuse în dureri foarte mari. Chemată la anestezia altei paciente, a plecat, dar gândul îi rămăsese la tânăra mamă, ştiind că era epuizată şi că urmau minute grele încercând să nască al doilea copil.

Când a terminat cealaltă anestezie, a alergat în salonul mamei dar, spre stupoarea ei, a văzut patul gol, iar primul bebeluş şi mama femeii plângeau. "Primul gând a fost acela că tânăra mamă murise şi fusese luată din salon. Am îmbrăţişat-o pe bunică, dar ea mi-a spus că fusese transportată de urgenţă în sala de operaţii. Am ajuns în câteva secunde şi am aflat că bebeluşul ei, întors transversal în ultima clipă, impusese cezariana de urgenţă. Femeia era la capătul puterilor, pierduse mult sânge şi am făcut tot ce am putut să o susţinem să reziste. Ca medic, ştiam că moartea pândea dintr-un colţ, dar din fericire Dumnezeu i-a dat forţa vieţii, care a înlăturat pericolul. Astăzi este fericită alături de micuţii săi şi eu sunt mulţumită că îşi au mama aproape", ne-a povestit Alexandra.

Personal românesc la Spitalul Erasme

Alexandra Colesnicenco ne-a mărturisit că, din fericire, nu este singura româncă din spitalul din capitala belgiană. "România este foarte bine reprezentată în acest spital, alături de numeroşii străini veniţi din toate părţile lumii. Un mediu multicultural. Consider că în România există un potenţial uman extraordinar, în cadrul unui sistem cu enorme probleme de administrare şi lipsuri uriaşe, ceea ce face deseori ca acesta să nu fie valorizat cu prejudiciul pacienţilor şi al colegilor, care se văd striviţi de inerţia unui mecanism greoi", spune tânăra rezidentă. În privinţa modului în care sunt priviţi sau trataţi românii, spune că a văzut o deosebită atenţie spre tot ce înseamnă bună practică medicală bazată pe evidenţe ştiinţifice solide, discuţii colegiale şi analiză în interesul pacientului, faţă de care există un profund respect.

Diferenţe de la cer la pământ

Medicul rezident a remarcat că diferenţă uriaşă faţă de spitalele din România o reprezintă tehnologia medicală de ultimă generaţie, care face posibile operaţii care în ţara natală nu ar putea avea loc. „Am participat la operaţii de o fineţe maximă, unde apelând la tehnica existenta s-a ajuns la performanţe uimitoare din punct de vedere al şanselor date acelui caz. Apoi, resursele medicamentoase sunt iarăşi o condiţie a calităţii actului medical, investigaţiile, un scanner, un RMN sau coronarografie pot fi făcute la orice oră din zi sau noapte, dacă se impune, spitalele din Belgia fiind utilate cu astfel de aparatură".

"Viaţa e tot ce contează"

Am fost curioşi cum şi unde se vede tânăra anestezistă peste 20 de ani. Pentru că a învăţat, la modul propriu, că nu aduce anul ce aduce ceasul, Alexandra ne-a spus că îşi doreşte să fie un specialist bun în Anestezie: "Nu ştiu unde mă vor duce paşii, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că pe drumul pe care merg sunt în primul rând un om modest, care ştie că viaţa e menită să fie trăită fără durere, dar dacă ea apare, sunt pregătită să o înfrunt fără nicio ezitare. Şi aşa cum am jurat, voi încerca să fiu în slujba pacientului oriunde mă voi afla. Pentru că viaţa e unică şi e tot ce contează".

Succes, dr. Alexandra Colesnicenco!

Citit 18985 ori Ultima modificare Joi, 20 August 2015 17:44

3 comentarii

  • postat de sima Luni, 31 August 2015 21:23 89.137.230.*** Link la comentariu
    0
    3

    Adevarul este altul pt cei care se duc in strainatate ca asistente, asistenti , medici. Strainii au invatat sa profite de noi la maxim. Ei ii dau un salariu de 2000-3000 euro dar chiria la periferie e de 500 euro si daca vrei in centru unde e curat si lux si lume buna e de 1000 euro apoi mai scazi mancarea, intretinerea si toate ce consumi lunari incepand de la sampon, dero pana la cartela de telefon, abonament internet etc. Vezi cu ce mai ramai adica mai ramai cam cu 1000 de euro da si astia se duc ca mai iesi si tu la un restaurant, la o bere, la film, teatru, plimbare si deci nu prea mai ramai cu mare lucru. Ideea e ca muncesti pe branci de dimineata pana seara si pentru ce? Doar pt ca traiesc in Belgia? Nu se mai pot face averi cum era odata in strainatate. Cam ca la noi si la ei. E si adevarat ca la noi in spital e si mai greu ca iti da 1000 lei si tot fara viitor esti si muncesti destul de mult. Iar asistentele in strainatate pornesc de jos ca infiermiera la inceput adica trebuie sa curete materiile fecale batranilor si copiilor bolnavi din spital, sa ii spele si abia dupa un an, doi avanseaza. Sigur nu e o munca pt oricine, trebuie sa iti placa sa ai grija de oameni si sa ii ingrijesti si sa ai daruire si de asta spun ca in spital nu ar trebui angajate orice pitipoance care nu iubesc oamenii si munca asta.

    Raportează
  • postat de N.L. Marți, 25 August 2015 09:56 80.219.164.*** Link la comentariu
    0
    1

    Mult succes mai departe doresc tinerei doctorite.Nu o cunosc dar i-mi permit sa fac citeva comentarii.Este pentru generatiile urmatoare un exemplu care este prea putin mediatizat si se poate croi un drum in viata si fara sa treaca prin LVA-ul din Galati.
    Sint "surprins"ca nu exista comentarii aproape deloc la o asa "traectorie profesionala",trist dar adevarat.Ar fi fost un episod "las Ferbinti" cred ca numarul de accesari era foarte mare.

    Raportează
  • postat de Catalina Lovin Vineri, 21 August 2015 18:48 79.116.97.*** Link la comentariu
    1
    8

    Multumesc -Viata Libera- pentru sustinere! Domnisoarei ziariste Anca Melinte in mod special .. va doresc din suflet multe impliniri!!!!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.