Dragi împătimiţi ai volanului, v-aţi încumeta să şofaţi opt mii de kilometri în şapte săptămâni? În România, asta ar însemna drumuri proaste, lucrări semnalizate de-aiurea, flashuri şi claxoane din partea teribiliştilor care au impresia că strada e numai a lor, iar regulile s-au inventat doar pentru fraieri, maşini parcate anapoda, nervi şi oboseală până la epuizare. Ei bine opt mii de kilometri se pot parcurge fără probleme… peste Ocean, în Canada şi pe coasta de est a Statelor Unite. Ne-o dovedeşte jurnalistul gălăţean Ovidiu Popica. Aşa cum aţi aflat, tot din pagina de Diaspora a ziarului Viaţa liberă, gazetarul gălăţean, alături de Grigore Cartianu şi Laurenţiu Ciocăzanu au luat pulsul diasporei româneşti din SUA şi Canada. Merită să citiţi experienţa de drum lung la volan, pe care Ovidiu Popica ne-a împărtăşit-o!
Respect în trafic
"Am condus aproape opt mii de kilometri pe o infrastructură în mod evident chiar diferită de ceea ce vedem aici. Adică ei chiar au autostrăzi, în special în SUA. Mi-a plăcut foarte tare faptul că nu m-am simţit atât de obosit pe cât m-am simţit la trei sau patru zile după ce am ajuns în România, când am făcut un drum Bucureşti-Sibiu şi retur. Nu vreau să pară un moft ce spun sau un soi de piţiponceală, dar literalmente nu am avut sentimentul că stau la volan şi trag foarte tare să ajung într-un loc. Am condus relaxat, între oameni civilizaţi, fără flashuri, n-am auzit o lună şi jumătate claxoane - vorbesc de drumurile mari, în oraşe era atmosfera un pic mai încordată, dar nu m-a flashuit nimeni să mă dau din faţă pentru că eu mergeam cu viteza legală şi cineva se grăbea! Nu m-a claxonat, repet, nimeni, pentru că am făcut şi greşeli. Au fost foarte îngăduitori!", ne-a povestit Ovidiu Popica.
Gropi au mai fost, nesimţiţi - nu!
"Gropi am mai întâlnit, ca să fim oneşti. Am întâlnit şi porţiuni de drum care nu erau atât de bine întreţinute, dar nu aş zice că era asta o dominantă. Dar faptul că partenerul de trafic te respectă, nu te agresează şi chiar în condiţiile în care traficul este extrem e intens la anumite ore! Nu are nimeni sângele atât de fierbinte încât s-o ia, de pildă, pe banda de siguranţă, ca să se ducă el să fie primul. Sau să forţeze semaforul! Nu! Şi apropo de chestia asta, mi-a spus cineva din Canada, şi asta am să ţin minte: domnule, la noi, stopul e stop! Cu asta m-a lămurit şi mi-am dat seama că acolo când e vorba de o regulă, atunci lumea o respectă. Pentru că dacă n-o respectă, costă foarte mult. De pildă în statul Ontario, şoferii care depăşesc limita de viteză legală cu mai mult de 50 de kilometri, rămân fără maşină. Poliţia le confiscă maşina! Dincolo de amendă, puncte, suspendare şi aşa mai departe… pur şi simplu, rămân fără maşină! Asta-i legea acolo”, a punctat jurnalistul.
Amenzile, la vedere
Ovidiu Popica a remarcat, pe drumuri, pancartele cu nivelul amenzilor şi viteza legală. Şi, mai mult, că în zonele în care se fac lucrări, iar muncitorii sunt la lucru, amenzile se dublează: "Oamenii aceia vin la lucru, nu pe culoarul morţii. Şi atunci toate lucrurile astea sunt des avertizate. Ca şi în Germania, dacă intri pe un sector cu reparaţii, totul este arhisemnalizat, arhiprotejat, nu e joacă! Pentru că poate ei pun mai mult preţ pe viaţa oamenilor decât credem noi c-o fac. Şi dacă trebuie să protejezi şi viaţa colegilor tăi de trafic, şi viaţa muncitorilor care se străduiesc să facă drumul acela mai bun, atunci toată lumea e de acord că trebuie să respecte reguli”, spune Ovidiu Popica.
Poliţia, la vânătoare
Da, aţi citit bine! Acolo, Poliţia este tot timpul la vânătoare, oricât de mult v-ar şoca termenul. Poliţiştii vânează oamenii care încalcă legea: „Stau ascunşi pe după viziere, cu pistoale cu laser, şi dacă te-au prins, odată se face maşina de poliţie ca pomul de Crăciun după tine, te trage pe dreapta, şi nici nu stă la discuţie: ai plătit amenda. Dacă ai chef să o conteşti, te duci în instanţă, dar s-ar putea să te coste mai mult drumul pe la judecată şi avocaţii decât să plăteşti amenda… şi, în orice caz, decât să mergi liniştit cu 110 km pe oră, că atâta-i limita pe autostradă. Nici măcar 130, cum e la noi pe A1, A2, A3… şi m-am oprit. Ca şofer, nu m-am simţit nici ameninţat, nici agresat! Nici aici nu mă sperii chiar aşa de uşor, dar e important de spus şi de văzut că acolo unde există un respect pentru reguli, şi toată lumea cade de acord că regula aceea trebuie respectată, atunci regula se respectă!", a conchis Ovidiu Popica.
Pe când şi la noi?!
