O ziuă şi-o noapte...acolo,/ pe marginea mamei: veghere,
cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere!
O noapte şi-o ziuă...atuncea,/ sub crucea vroirii divine:
tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine!
Cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape
de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape!
Cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate,
a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe,
spre naşterea ei şi a noastră/ şi-a voastră şi-a lor în vecie,
aşa cum se spune, se vede,/ s-aude, se-nvaţă, se scrie!
