Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
5 comentarii

A avut de ales dintre Australia, Noua Zeelanda, Statele Unite şi Canada, ţări care aveau, la vremea plecării lui, adică în urmă cu 18 ani, programe de emigrare. Deşi a împlinit deja „majoratul” pe pământ canadian, inima lui bate tot pentru România. Ba mai mult, în vreme ce alţii uită şi să mai vorbească româneşte după o lună petrecută pe meleaguri străine, el recunoaşte sincer: „de accentul meu de moldovean, n-am scăpat nici în Canada!”.

Absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” şi al Facultăţii de Electrotehnică din cadrul Universităţii Bucureşti, Lucian Vasiliu lucrează de 23 de ani pentru renumita companie Siemens, iar de 18 ani o face din Canada. Aşa cum aţi putut citi deja în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”, în prezent este National Manager for Sales, Automation Services (manager pe vânzări de servicii pentru automatizări industriale), adică responsabil pentru întregul business pe ţară.

Selecţie

„Am ajuns în Canada, practic, la insistentele soţiei mele de atunci. Acum o fostă, deoarece, aşa cum îi stă bine unui canadian, am divorţat şi eu atunci când mi-a venit rândul. Iubita mea, Irina, este o canadiancă get-beget născută la Iaşi, în România. La fel ca şi mine a simţit şi ea că acasă este în altă parte”, ne-a mărturisit gălăţeanul.

Şi totuşi de ce Canada când a avut o ofertă atât de bogată? „A fost un întreg proces de selecţie, nu intru în amănunte spun doar atât: dacă scutur întreg raţionamentul de toate firimiturile, rămâne adevărul gol-goluţ. Am ales Canada dintr-un motiv simplu şi stupid, la urma urmei. Am vrut să fiu cât mai aproape de casă. Românii sunt nişte sentimentali, naivi fundamentalişti, de aici din Canada am ajuns să îi iubim, conjunctural bineînţeles, chiar şi pe unguri, pentru simplul motiv că sunt vecinii noştri! Cum îmi spunea un coleg sârb (ăştia, fie vorba între noi, sunt la fel de fraieri, când vine vorba de ţara lor): românii au multe păcate printre care şi faptul că şi-au învăţat inima să vorbească singură, precum un miting neautorizat de la centru! După ce-a vorbit inima, creierul culege resemnat cioburile, dar păstrează mătura, ca va mai avea nevoie…”, spune Lucian Vasiliu.

O nemulţumire

Lucian Vasiliu a plecat în Canada în toamna lui 1999, septembrie, şi a început să lucreze pentru Siemens, la nicio luna de la sosire. „Nu vorbeam o engleză foarte coerenta la vremea aceea, eu făcusem în şcoală germana şi franceza. Deschid aici o paranteză: totul sau aproape totul se rezolvă aici prin telefon aşa că nu eram ajutat deloc nici de limbajul semnelor şi nici de privirea inteligentă. Când suna telefonul, ridicam receptorul de parcă băgam capul în apă: o gura mare de aer, pieptul umflat şi fie ce-o fi! Până la urmă a fost bine”, spune gălăţeanul convins că în Canada a învăţat să fie cine este azi.

Şi totuşi îl apasă o nemulţumire: „Eu unul nu sunt deloc mulţumit cu statusul meu de inginer fără patrie. Cred că pot vorbi în numele multora de aici. Deşi dispute există şi sunt aprinse - în baza spiritului balcanic care ne caracterizează şi urmăreşte până la capătul pământului - cam toţi ne manifestăm, cred eu, aceeaşi frustrare. Sunt super-mulţumit însă pentru copilul meu, născut şi crescut aici, care va înţelege şi va trăi într-o societate - deşi nu perfectă - mult mai apropiată de acel model care te lasă să te dezvolţi aşa cum eşti, nu te şlefuieşte decât, cel mult, în bine. Acel model care te lasă să respiri şi să te exprimi exact aşa cum simţi, fără calibrare directă sau indirectă. Eşti pur, adică. Societatea, prin neutralitatea ei, devine adică perfectă, deoarece aportul este pur ambiental. E greu de înţeles conceptul acesta de cineva născut şi crescut în România, îmi vine mie greu să îl definesc după aproape 18 ani aici”, spune Lucian Vasiliu.

Citit 9977 ori Ultima modificare Miercuri, 24 Mai 2017 17:16

5 comentarii

  • postat de Bogdan Joi, 01 Iunie 2017 17:22 Link la comentariu
    0
    12

    Povestile de viata ale celor din diaspora sint f asemanatoare. Majoritatea celor plecati in anii'90 , dupa terminarea studiilor, la varsta de max 30 ani, in tari indepartate, au cam acelasi parcurs cu al persoanei de care scrieti.
    Eu am plecat in SUA, proaspat casatorit cu o colega de facultate (eu galatean, ea hunedoreanca). Primul copil a venit f repede, apoi dupa 1 an si al2lea , iar dupa vreo 8 ani si al 3 lea. Grea si frumoasa perioada. A trebuit sa ne adaptam din mers, nu a mai fost cale de intors ca deja copiii intrasera la gradinita sau scoala. Am fost si sint inca nemultumit de sistemul lor public de invatamant, a trebuit sa ne implicam suplimentar ca sa invete ceva ( din fericire, aveam rude in tara profesori pe care ii gazduiam vacantele la noi si faceau lectii cu copiii ; una din verisoarele mele_ prof de mate_ chiar a emigrat la noi si asta a fost un mare noroc).
    Copilaria in SUA e mult diferita de cea pe care o au copiii din Romania. Ca parinte, stai mereu cu frica: anturaj si ......altele.

    Ne - am mutat de 2 ori in decursul a 10 ani, apoi ne-am pus pe picioare propria afacere. A fost cu noroc. Financiar a fost ok, copiii la scoli private bune, dar astea cu alte "costuri"; nota de plata pt aceste reusite a venit si ea.
    Divortul a fost un cosmar. si urmarile de asemeni: impartire de bunuri, impartire de amici si prieteni si multe altele.
    Apoi adaptarea la noua viata, noi partenere, calatorii dese acasa, la radacini (ce noroc ca mai este cine sa ma astepte acasa).

    Adevarul gol golut ( ca sa il citez pe subiectul articolului) l-am simtit acasa, aproape ca m-a socat ce am simtit atunci. Cat de aproape sunt anumite adevaruri iar noi nu le vedem. Sau le vedem mai tarziu, cu mintea de om trecut de prima tinerete.

    Sunt un norocos, am regasit- o dupa multi ani si suntem parinti ( eu pt a 4 a oara, ea pt prima data). Avem un ingeras de fetita. Am renascut. Mi-am iubit si imi iubesc si fosta familie dar acum e altfel. In perioada asta sunt cu minunile mele in Galati si mi-am amintit cum ne sarbatoreau parintii de 1 iunie // mergeam pe faleza , erau concursuri pt copii, biciclete, desene pe asfalt, concursuri de sotron si ratele si vanatorii.

    Adevarul gol golut e acolo unde iti tresare inima/ si pentru cine iti tresare inima, fara vreun motiv si fara sa te gandesti/// nimic altceva nu conteaza.
    Exact ca in citatul postat la unul din comentarii.

    Raportează
  • postat de Marcu // Marți, 30 Mai 2017 19:03 Link la comentariu
    0
    10

    Lumea a plecat in anii 90 pt ca era greu aici in tara. S- a plecat pt bunastarea proprie in primul rand.
    Era greu sa te inhami la munca si sa construiesti ceva. E greu si acum. Iar pe acolo e totul de-a gata .
    Dar adevarul gol golut oricum nu ai cum sa-l vezi prin ratiune.
    "It is only with the hearth that we can see the truth; what is essential is invisible to the eyes. "
    Important e sa il afli la tinerete sau cel mult la maturitate si sa nu te sperii cind il afli. Si sa actionezi.

    Raportează
  • postat de Subiecte pentru interviu : Duminică, 28 Mai 2017 07:51 Link la comentariu
    2
    10

    In Canada , cei care stau in orase , la bloc , beneficiaza de incalzire centrala , de centrale de cartier , de bloc sau fiecare are centrala individuala acasa ?
    Sunt si la ei caiini pe strada , sau cum rezolva autoritatile aceasta problema ?
    Sunt si la ei datornici la intretinere , sau ce se intampla cu cei care nu platesc utilitatile ?
    De la 1 decembrie , se liberalizeaza si pentru romani , regimul de vize. Ce le-ai recomanda celor care vor sa emigreze acolo ?

    Raportează
  • postat de Acum spune drept... Sâmbătă, 27 Mai 2017 09:01 Link la comentariu
    5
    5

    de cand nu ai mai mancat , niste sarmalute cu mamaliga si smantana , ...ca in Romania !

    Raportează
  • postat de câinele Sâmbătă, 27 Mai 2017 03:44 Link la comentariu
    2
    2

    Divorțat, măcar mai ești proprietar la U2 ?

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.