NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Dictatură de sezon (pre/text dictat de Nicolae Cristea pentru Manuela Poteră, doi serioşi cititori de VL)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Iunie 2015
De dimineaţă până-n seară stau la pândă să văd cum vine din adânc...primul să văd alcătuirea-i goală, singură şi blândă cum bate-n geamuri, toată, fără îndărăt! Şi cum pe prispă stă oleacă şi mă roagă să mă dau jos din visul sec şi să-i deschid că vrea o noapte de…
Poreclă (cea mai scurtă biografie din sudul Moldovei de nord)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Iunie 2015
Ion (în sat) e poreclit Ion... şi sapa lui e poreclită sapă, şi nu visează garduri de beton, şi linia din palme i se crapă! N-are fântână-n curtea de folos... (abia-i încape câinele-n ogradă)... e campionul mersului pe jos, necunoscut la vro olimpiadă! Şi (rareori) blestemă şi înjură, şi dă…
Închis pentru renovare (sanchi...bulevardier)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Iunie 2015
Ce durdulie-i fata asta bălăioară... n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt: de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară, în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt! În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală, că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm... îi scriu…
Câtă ordine şi disciplină în iubire! (sâc! sâc!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Mai 2015
eu mă gândesc la ea... şi ea se face că plouă... eu o visez pe ea... şi ea se face că plouă... eu o strig pe ea... şi ea se face că plouă... eu o iubesc pe ea... şi ea se face că plouă...! ea se gândeşte la mine... şi…
Balada Căpcăunului încet (o tragedie în limba română)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Mai 2015
Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc... nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă face urât... şi mi-i milă de toţi, şi-mi…
Cuvântul acela (şi celelalte cuvinte pentru doamna Valentina, straşnică cititoare de VL)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Mai 2015
Pe marginea prăpăstiei, în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte, cuvântul acela lăcrămează şi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte: celorlalte cuvinte moarte şi vii, celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere, celorlalte cuvinte încă necunoscute, celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere! Pe marginea prăpăstiei, cu o carte de…
Aş vrea să spun că a murit Ion (litanie la mormântul lui Ion Langa, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Mai 2015
Aş vrea să spun că a murit Ion, dar nu pot spune, tac, nu am cuvinte, mă dor toate cuvintele de când umblam în patru ochi printre morminte şi nu credeam să învăţăm... cum zice poetul cel al nostru, cel Mihai... citeam pe cruci despre odihnă, despre adâncul crud al…
Alternativă (despre „î” din „a”)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Mai 2015
Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun: uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă, vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun, lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă! Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ, ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă... mi se pare că-s viu,…
Holocaust (nu se poate mai mult)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Mai 2015
Nu mai am...am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din…
Câteva propoziţii simple (şi tu)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Mai 2015
Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene) Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie, sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz, pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut…
Elegia ochilor albaştri (despre nimic în mişcare)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Mai 2015
două bucăţi de cer aşa rotunde iubiţi şi respectaţi cu suprapreţ singurii ochi în care se ascunde albastrul s/pus demult la voroneţ ai grijă domnişoară să nu-ţi cadă enigma bleusielului pe jos de milă n-ar mai ninge cu zăpadă şi n-ar mai învia iisus hristos n-ar mai ploua cu nici…
Vine trenul! (nu aşa ai spus?)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Mai 2015
Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus? Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat…
Ultimul moromete (fără de care nu se poate)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Mai 2015
Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede! Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale…
Nocturnă la pian (joc fecund, din cauza lui Ion Barbu)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Mai 2015
Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă…
Pe calea şi răbdarea lui (la mormântul lui nea Costică Avram din Cudalbi, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Mai 2015
Pogoară, curge, curge, suie/ de ieri în azi, de azi în ieri,curge întruna, toată viaţa,/ dar nu se varsă nicăieri,rămâne-n susul şi în josul/ cestui înalt, cestui adânc,rămâne candelă în care/ jertfele ochilor se strângdrept hrană a luminii date/ la tuturor, la nimănui,pentru întoarcere pe calea,/ pe drumul, pe răbdarea…
Moldova (supra/poem între cer şi infinit)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Mai 2015
Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/ sirenele muriseră la prova./ Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/ visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene) în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană visul prinţului levant în păduri necunoscute mor…
Corabia cu manuscrise la catarg (scufundare de control)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Mai 2015
S-a scufundat corabia bătrână, lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe... aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare, cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii prin farmecul pustiului lichid... cu tot cu vis şi dor, cu toate…
Ministerul Spălării Naţionale (ordin de zi pe minister)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Mai 2015
La muncă!... La muncă!... Poetul trebuie condamnat la muncă silnică, pe viaţă, să se sature, să-i ajungă, să nu mai viseze, să nu trăiască mult şi uşor!... Ce-i cu atâta frumuseţe/estetică nejustificată? Ce-i cu atâta poezie pe cap de locuitor? Ce-i cu atâtea cuvinte folosite/violate ilegal? Ce-i cu atâtea imaginaţii…
După ora şapte (despre salcâmi)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Mai 2015
Ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte? Să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte? Să-mi aduci aminte…
La capătul din partea cealaltă (ultimul psalm pentru mama Maria Iancu, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Mai 2015
La capătul din partea cealaltă, pe linia dintre naştere şi moarte, foarte subţire, se aude scâncet de steauă: mama începe să plece fără oprire! Şi se înalţă, şi se înalţă, şi se înalţă, şi ne înălţăm şi noi, biruitori, deodată cu ea... încă nu vedem capătul din partea cealaltă, încă…
Numai (declaraţie la moartea unghiului drept)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Mai 2015
Mă duc până la uşă...mă duc până la geam... văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam, numai nimic în minus, numai nimic în plus... doar unghiuri ascuţite-n habar de unghi obtuz! Deschid o carte mare şi rară până când găsesc o carte mică şi deasă pe Pământ... o carte care-(mi) spune cum…
Cântec de leagăn (sau amintiri din altă copilărie)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Mai 2015
Ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă singuri, fără mamă, singuri, fără tată... stai pe drum, zvârlită, singură, uitată...! (nani-nani-nani, dormi, sărmană ţâncă!) Mâna ta măruntă stă încet, cuminte, nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte, după sânul mamei duse prea departe, duse tocmai unde nu mai sunt cuvinte! Gura…
Era cât pe ce (şi aură, şi auroră, şi înger păzitor)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Mai 2015
Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit. Şi au rămas cuibarele goale. Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui. Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia. Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale cui (mai) sunt şi (mai) rămân toate acestea…
Dacă pot să mai stau (poem de grabă)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Mai 2015
Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plec unde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt, unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic, să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald! Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să văd pasul tău genuin în/spre marginea mea, în/spre…
