a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşita zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşita zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egalînaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închidfiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit am înţeles că nu se ...

Ştiu că am de mers cale lungă şi plină cu peripeţii până la Ea. Ştiu că trebuie să plec devreme, dacă vreau să nu ajung (prea) târziu. Şi mai ştiu şi că nu am voie să nu fiu spilcuit pentru marea întâlnire, pentru Marea Înfăţişare, exact cum zice magistrul Mihai Ursachi. Dacă plec azi, la fix, am toate şansele să fiu Acolo în timp util, la fix, mâine, ori poimâine, ori săptămâna următoare, sau poate luna cealaltă, sau anul următor. De/mersul plecării şi aju ...

acolo... sub alun, mi-aduc aminte - o pasăre înaltă s-a dat jos şi mi-a bătut din aripi şapte vorbe: eu am trăit şi am cântat frumos !!! acolo... sub alunul unde noaptea venea să-mi facă lună-n paradis ş-apoi stătea cu mine toată ziua - parcă eram la pomul interzis şi-n cea mai sacrosanctă aşteptare până începe seara următoare !!! şi auzim des/cântecul din frunze - viaţă şi moarte fără vrun cusur - cum cade cumsecade cu uimire pe micul jur, pe marele-mprejur !!! şi ...

În fiecare zi, fără merinde şi veşminte preţioase, merge la capătul celălalt. Stă exact pe marginea lui... şi priveşte în Sine. Nu poartă bijuterii scumpe, dar sunt distincte şi încărcate cu povara sentimentelor viitoare. Poară greieri în păr şi aminteşte frumuseţea clasică elină. Cu fruntea rezemată de genunchi, seamănă cu Crimhilda, făptura care l-a pus pe hunul Atilla în braţele morţii. Foarte rari pe aceste meleaguri, trecătorii o scrutează suspicioşi, unii ...

poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare -şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni,poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin (!)avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare,tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi,de ochii lui Ioanid Romanescu,/ de ochii lui Cezar Ivănescu,de ochii Mamelor noastre,de ochii Iubitelor şi Amantelor curate şi necurate -mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii Dumneavoastră,cetitorilo ...

Faceţi linişte în tranşee! Vă ordon, faceţi linişte în tranşee! - tună comandantul ciuruit de gloanţe rătăcite, obligat de cuvântul/ordinul altor şi altor mulţi distinşi comandanţi. Nu vă jucaţi cu duşmanii! Voi sunteţi duşmanii lor! - abia mai răsuflă acelaşi comandant în cădere liberă, sătul de frică, plictisit/scârbit de târcoalele corbilor diletanţi. Soldaţii se uită între ei, se uită fiecare în raniţa fiecăruia, să caute şi să-şi aducă-aminte (a ...

(!) am văzut o necunoscută într-o biserică - dumnezeule, ce necunoscută frumoasă! - mi-am zis (!) (!) am văzut o biserică într-o necunoscută - dumnezeule, ce biserică frumoasă! - mi-am zis (!) (!) necunoscuta se închina la icoane, icoanele se închinau la necunoscută - din adâncul pământului şi din înaltul cerului începea să se nască, să scâncească, să se vadă şi să se audă cum înmugureşte şi înfrunzeşte şi înfloreşte numai pace şi iubire şi nădăjduire � ...

Sigur că da!... sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"... Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?... Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru constr ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                               cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum ...

Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicei mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...