Soarele-i gata să scapete unde scapătă în fiecare seară! Scapătă, dar nu se ţine de cuvânt, adică să nu se mai întoarcă! Din cauza asta, ştiţi şi dumneavoastră, a devenit un fel de Soare banal, un motiv de sudalmă, de batjocură pentru cei care nu mai dau doi bani nici pe Lună! Nu mai zic de Pământ! Acesta se află deja la unghia mică (şi neagră, neapărat!) a-mproşcătorului de flegme şi imprecaţii pe Aria Pâinii!
Cum ziceam, Soarele-i gata să scapete exact aşa, iar Luna-i gata să se arate cum se arată-n fiecare seară, mai devreme ori mai târziu, după cum vor pectoralii şi deltoizii rotativi/rotitori ai Unicului Albastru din Calea Lactee!
Tata stă pe prispă şi (se) gândeşte la Soarele banal şi la Luna la fel de inutilă şi plictisitoare! Dar nu zice sudălmi, nu zice blesteme şi nu se face că nu mai face Parte din Marele Nimic! Se duce la teiul cel legendar din poarta Casei, porneşte mierla şi privighetoarea, invocă (nu)mai(ştiu)(ce) Înălţime, se întoarce pe prispă şi începe să tacă! Tăcerea lui tata îmi spune că Totul (nu) e în Regulă/Ordine, că mai Trebuie în fiecare Clipă câte oleacă de Mirare adăugată la Singurătatea şi la In/Vulnerabilitatea Candorii Divine! Tăcerea lui tata îmi zice că mâinile Mamei fac turte pentru dimineaţa următoare, că Mama pune mai mult Suflet decât făină în plămada şi în aluatul frământat şi dospit şi copt pe Memoria Plitei şi pe Plita Memoriei Noastre! Tăcerea lui tata respectă şi mulţumeşte Păsărilor orânduite-n Păsare! Tăcerea mea nu-i spune nimic lui tata! Tata nu se uită la mine, dar vede şi aude in/compatibilitatea Eon(ului) meu, Eon(ului) său!
Soarele scapătă! Luna se înalţă! Tata se ridică...şi-mi face semn să-l urmez! Nu-mi arată-ncotro! Tata se îndreaptă spre Orizont! Mergem! Ajungem! Ce repede ajunge tata la Orizont! Văd şi aud că tata are acelaşi Orizont şi pe Lumină şi pe Întuneric! Oare de ce nu-mi explică? E prima dată când mă aflu în mijlocul unui Orizont! Oare al meu unde-o fi?
Ne întoarcem pe prispă! Luna e aproape gata să scapete cum scapătă de fiecare dată! Soarele-i gata să se arate cum se arată mereu! Îl aud pe Tata: „Ai grijă, ai mare grijă! Nu te grăbi, dar nici nu încetini! Trebuie să ajungi la Orizontul tău! Orizonturile nu-s egale! Fiecare-i cu Zarea/Zărirea lui! Dacă n-ai să ajungi, n-ai să ai de unde să te întorci Aici şi Acum, în Matricea din Totdeauna! Da?”
