Cu orice Preţ (I)

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 10 Ianuarie 2018 00:00

Se zice că toată lumea iubeşte florile, dar eu nu cred! Nu cred...fiindcă în fiecare zi se demonstrează contrariul! În fiecare zi văd cum se înfăşoară şi cum se desfăşoară cel mai stupid comerţ de pe pământ: comerţul cu flori moarte! Cu flori ucise, adică! În fiecare secundă, undeva, pe planeta asta, şi ea cu sufletul la gură, cineva, un criminal adică, ucide atâtea şi atâtea miliarde de corole! Le taie din locul naşterii şi menirii lor! Le taie cu un sadism greu de imaginat, mai ales când victima reprezintă baza şi vârful frumuseţii, triumful mirării! La fel de criminali sunt şi cei care le vând! La fel de ucigaşi sunt şi cei care le cumpără! Şi nimeni nu are nimic de spus în legătură cu această crimă organizată la nivel de mapamond! Şi nimeni nu ia nici o măsură pentru condamnarea acestor profesionişti ai crimei organizate, acestor ucigaşi în serie! Ba chiar sunt apreciaţi, sunt lăudaţi, sunt premiaţi şi medaliaţi, sunt laureaţi aceşti omorâtori lipsiţi de orice urmă de milă şi respect! Oraşele sunt pline de flori! De cadavrele acestora, spun! Cadavre orizontale! Cadavre verticale! Cadavre legate! Cadavre în buchet! Cadavre cu bucata! Cadavre cu grămada! Cadavre putrede! Cadavre aruncate la Marele gunoi al omenirii! Cadavre aruncate de marele gunoi al Universului: omul! Şi toate acestea numai din dorinţa de a satisface nişte orgolii mărunte, nişte pofte atavice, nişte amabilităţi ieftine! Numai din dorinţa cicisbeilor şi cavalerilor libidinoşi de a înmuia inimi şi de a câştiga o treaptă, o suire pe scara inutilă a satisfacţiilor seci şi mărunte! Sigur că da, trebuie pedepsiţi ucigaşii, vânzătorii, traficanţii şi cumpărătorii de flori! Trebuie tăiaţi, şi legaţi cu sfoară, şi puşi în căldări de plastic, şi înveliţi cu ţiplă, ca nişte relicve inutile, gata de ajuns în ochii cucoanei cu ochi daţi peste cap, în vaza de sticlă a nu ştiu cărei matroane, pe masa de lucru şi de disecţie a nu ştiu cărui chirurg cu sexul frumos! Şi tot n-ar fi pe măsură această pedeapsă! trebuie blestemaţi cum numai poetul Villon ştie să blesteme cârciumarii! toţi, fără excepţie şi fără milă, trebuie condamnaţi la uitare şi la descompunere lentă prin vazele şi prin paharele şi prin cănile şi prin borcanele mizerabile ale omului inteligent! pentru că ei, ucigaşii minunilor terestre, dacă tot omoară atâta mirare, nici măcar nu au milostenie s-o dăruiască!...nu, aceşti criminali ucid şi vând! vând să-şi gâdile mândria cu preţul frumuseţii şi al tăcerii, să-şi afişeze nemernicia cu orice preţ!...Sigur că da!...(Stai să vezi!)