Cu orice Preţ (II)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 11 Ianuarie 2018 00:00

Cum spuneam, goana după aplauze şi după victorii mărunte, fuga după satisfacţii efemere şi după efecte banale au făcut din hoarda ucigaşilor de flori o breaslă care aduce profit uriaş artizanilor şi discipolilor săi! Pentru că (parol!) admirarea/contemplarea nu mai sunt suficiente să justifice sacrificii pe altarul iubirii! Acum, mai mult decât oricând, dacă nu duci şi nu primeşti cele mai scumpe flori din vegetaţia sărmanului Pământ (pe lângă kile de Au şi Turbo) rişti să fii zvârlit în derizoriu, să fii ţinta celor mai otrăvite săgeţi din partea râcâitorilor pe mormanul morilor de vânt! Văd bogătani care cumpără orhidee (într-o zi) cu preţul întreţinerii unui azil pe o lună! Şi "filantropi" cu trei neveste şi cinci amante, care sunt în stare să plătească un hectar de garoafe pentru a cuceri un zâmbet, un avans, un loc mai în faţă! Văd, cu fiecare zi şi noapte, cum individul din specia hominide îşi uită rostul pe rotundul de lut! Şi, culmea, chiar aceşti vajnici complici la moartea florilor merg cu buchetul în mână şi, din când în când, ca să-şi afişeze supremaţia, scuipă în stânga şi în dreapta, scuipă şi uită că Pământul nu este al lor! Sigur că da...acest ilustru amator de bagatele, acest profesionist al desfătării în gaură de şobolan uită că el este al Pământului şi că nu trebuie să-şi plătească "nemurirea" cu viaţa unei miozotis, cu albul răscolitor al unei beladone, cu galbenul fără cusur al unei flori de tei!...Sigur că da! şi eu am participat la această crimă organizată! şi eu am vrut să cuceresc muntele Acela cu un buchet de ghiocei!...şi eu am vrut, deşi ştiam!...Ce ştiam, adică? ce ştiu, adică?...Ştiu că mama, odinioară, când bătea calendarul în geam şi mă anunţa că am ajuns la x, y, z...ani, nu rupea niciodată flori din jurul casei, nu se ducea să târguiască gherghine ori dumitriţe pentru cinstirea acestui insignifiant eveniment!...Sigur că da! venea cu braţele întinse înspre mine, aşeza un sărut matern pe fruntea mea (încă) departe de bazaconii şi baliverne aniversare, zicea câteva cuvinte despre sănătate şi pace şi iubire!...Apoi, în linişte, cu tandreţe şi grijă, într-un firesc pe care numai naturaleţea îl poate avea, mă lua de mână şi mă trecea (mă conducea) printre florile şi pe lângă florile din grădină şi din ogradă!...Şi parcă niciodată nu am văzut atâta bucurie a tăcerii din crizanteme, atâta mirare, atâta mister la locul lui, acolo, lângă prispă, departe, în jurul mamei...departe de gunoiul pe vârful căruia, iată, se descompun cadavre de Nu(mă)Uita!