Îşi "trăieşte" viaţa printre blocuri, prin ganguri, printre tomberoane şi gunoaie, prin crâşme ordinare, cu nădejdea că mare-i şi nesfârşită-i mila Aproapelui său! Îl văd în fiecare zi! Zâmbeşte continuu! Şi nu machiavelic! Nu are nici un strop de falsitate în comportament! "Pur şi simplu", cum se trăncăneşte despre "omul străzii", el nici măcar atâta nu este! "Este" ...un OM AL NIMĂNUI! Mă-ntorc şi zic: nici chiar aşa, adică! Şi reapar: SUNT UN OM AL LUI DUMNEZEU, cum se "laudă" Singur şi peste Tot! Şi îl rog frumos: "Care-i Prenumele şi Numele Dumneavoastră?"... Şi răspunde: "eu sunt Vasile... eu nu ştiu ce-i aia prenume şi nume... eu mă bucur pentru că mă întrebaţi... nimeni nu mă întreabă nimic... parcă nici nu-s... eu sunt Vasile... mai mult n-am aflat despre mine... la ce-mi foloseşte dacă aflu mai mult despre mine... matale ce mai faci... n-am mâncat de trei zile, da’ nu mi-i foame... ia-mi o ţigară, că vreau să fumez şi să mai uit de mine... să mai uit că am ajuns la pomana oamenilor... ia-mi şi un rachiu... doar ştii că ţigara nu merge singură... da, mulţumesc din suflet, chiar dacă nu-ţi vine să crezi că am şi eu oleacă de suflet... să fii sănătos... mă duc la mama, că nu-i acasă... a plecat la cimitir... şi a uitat, săraca, să spună dacă se întoarce... că tata nu s-a mai întors de mult... dă-mi şi o bucată de pâine... domnule inginer, puneţi o pilă la toţi deştepţii neamului... poate fac o lege a eutanasiei... că eu vreau să mor... că toată lumea se-mpiedică de mine... uite, mănânc mâncare pentru câni şi mâţe... şi nu-i rea... n-am mai mâncat mâncare omenească... ehei, am şi uitat de când... iartă-mă... matale ai mâncat ceva azi... dă-mă la ziar... da’ să scrii urât despre mine... că poate n-o să mai am curajul trecerii printre dumneavoastră... uite, plec... şi te rog să-mi dai de-o lumânare... s-o aprind pentru sănătatea matale... ştii mai bine ca mine... dacă sănătate nu e... hai... noroc şi sănătate pentru toţi!"... Şi pleacă!
Peste trei-patru zile, merg pe lângă LOCUL SPECIAL AMENAJAT PENTRU ARUNCAREA GUNOIULUI LA ÎNTÂMPLARE! Vasile stă pe-un carton şi-şi savurează conserva de mai sus! Mă vede şi zice: "să trăiţi, domnule inginer... vă mulţumesc pentru pâine... să ştiţi că prietenul dumneavoastră, nea Costică, mi-a dat douăzeci de bonuri de masă... le-am tăiat mărunţele şi le-am păpat cât ai zice peşte... da’ nu mi-au plăcut... mi s-a plecat... m-am stricat la burtă... da’ sigur mă dreg cu asta... vezi ce mâţă am pe etichetă... mai staţi... la ce vă grăbiţi... că viaţa-i lungă..." (???!!!)
