Să ne hodinim puţin! să ne hodinim!/ Ce rost are atâta şi atâta grabă când ştim că, după cum zice Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la ţintirim?/ ce rost are să ne dăm sufletul înainte de a ajunge la capătul despre care nu ştim decât că i se spune, la modul convenţional, Moarte?/ hai să facem un popas! un popas mititel!/ fiindcă mai e mult de mers chiar şi până Aproape, darămite până Departe!/ Uite, aici, la umbra cestui Tei vechi şi liniştit, cred că-i foarte bine să ne oprim oleacă, ce zici?/ A, tu vrei la umbră de Salcâm? Crezi că-i tot la fel de bine?/ Da, aceşti copaci, Teiul lui Mihai Eminescu şi Salcâmul lui Marin Preda, sunt proprietarii aceluiaşi Tărâm,/ sau sunt proprietatea aceluiaşi Tărâm!/ dar fii atent, fii foarte atent:/ Salcâmul nu face umbră de Tei,/ Teiul nu face umbră de Salcâm,/ umbrele lor sunt diferite, chiar dacă sunt înfloriţi ori nu-s înfloriţi!/ Da, sigur că da! Vrei exemple! Iacătă:/ Umbra şi Viaţa şi Moartea ta nu-i la fel cu Umbra şi Viaţa şi Moartea lui Socrate!/ Moartea şi Învierea şi Umbra lui Hristos nu e totuna cu moartea şi învierea şi umbra lui Iuda!/ pentru că, vezi şi tu destul de bine, şi Iuda-i înviat!/ te-mpiedici de el şi îl găseşti peste Tot, chiar şi sub Salcâm, chiar şi sub Tei, chiar dacă nu vrei!// Ai văzut vreodată Salcâm cu flori negre? Dar Tei cu flori albastre ai văzut?/ Şi, dacă ai văzut, ai văzut că Umbra Salcâmului cu flori albe-i Altfel decât a Salcâmului cu flori negre?/ Şi că Umbra Teiului cu flori galbene-i Altfel decât a Teiului cu flori albastre?/ Şi, dacă ai văzut şi Una şi Alta,/ ce rost are să nu ne hodinim oleacă şi să nu vedem că Aproape sau Departe însemnează Totuna, adică Nicăieri?// Chiar aşa: vedem că venim dinspre Nicăieri şi că mergem spre Nicăieri/... şi ne grăbim de mâncăm Pământul, ca şi cum am uitat toate acestea.../ ca şi cum am uitat că nu Pământul e-al Nostru şi că noi suntem ai Lui, da?// Vedem şi auzim că Ştim, şi-n loc să nu mai alergăm nici Înainte şi nici Înapoi,/ şi-n loc să observăm că până şi umbrele noastre sunt Inegale în Consistenţă şi, mai ales, în Proiecţie, ne comportăm ca şi cum ne-ar fi dispărut din Cărţile Memoriei şi din Memoria Cărţilor "noi cârpim cerul cu stele şi mânjim marea cu valuri", da?// Sigur că da, nu?//... Iacă, de când ne-am oprit să ne hodinim puţin, a trecut destul de mult!/ dar nu ai senzaţia netă că am ajuns Acolo, că suntem Acolo, pe acelaşi Tărâm?/ că tu eşti umbră de Tei şi eu sunt umbră de Salcâm?
Teiul nu face Umbră de Salcâm Scris de Ion Zimbru
