Exact în anul 1983, când Nichita Stănescu împlinea Cinci Zeci de Ani, Panait Căpăţână, poet foarte talentat, un fel de Francois Villon gălăţean, mi-a citit o poezie excepţională, drept dedicaţie pentru Vulturele Blond! Ia citiţi colea şi minunaţi-vă!... "vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă!/ numai însetaţii şi blestemaţii de metaforă săvârşesc ritualul până la capăt,/ zvârcolindu-se prin poezie ca prin iubire!/ şi se uită de sete,/ şi se uită de lipsa apei,/ şi se uită de nimeni şi de nimic!/ mai bine ar veni cineva,/ altcineva,/ mai verde şi mai subţire,/ cu nuiaua de alun,/ şi cu mâini ca două roţi dinţate şi albe,/ pentru ca să îndemne la ploaie,/ la vis şi la intrarea în fire!// mai bine iubesc o metaforă în vid,/ mai bine batjocoresc nişte furtună,/ poate porneşte moara de vânt,/ poate se opresc greierii lângă tristeţea fântânii!/ mai bine dezblestem însetaţii de metaforă,/ mai bine adun toţi poeţii într-o carte,/ decât să ucid un rege pe la spate,/ regele poeziei şi stăpânul fără de care nu se poate apă şi sete!// sigur,/ vacarmul greierilor este egal cu vacarmul cifrelor puse la jug/ şi care,/ în lipsa poetului,/ nu ştiu chiar nimic despre câmpia limbii române/ - cu nuia de alun şi cu mâini ca două roţi dinţate şi albe/ încerc evadarea din cub/ şi numai ea,/ cumplita metaforă,/ poate opri setea şi mă poate-ngâna prin fântână!// deodată... se face linişte, dumnezeule!/ de unde atâta linişte fără să ştii/ şi fără să vrei?/ îţi spun eu de unde:/ tu n-ai aflat niciodată/ de ce atâta iubire înghite infinitul plus floarea de tei!// dar o să afli,/ dumnezeule,/ că a fost odată ca niciodată/ în viaţa ta veşnică/ cea mai frumoasă şi împinsă în prăpastie de oameni poveste!/ şi numai atunci/ se va destrăma toată vraja/ şi se va topi orice zăpadă/ care nu a ştiut să nu cadă/ la sânul iubitei/metaforei care nu ştie că este!// vacarmul greierilor încetează!/ fântâna se umple cu păsări şi cu apă!// de ce fugi, dumnezeule?/ de ce nu ai milă de cubul în care sunt şi captiv şi pe moarte?/ urăşte-mă!/ urăşte-mă!/ şi du-mă cât mai degrabă/ în pielea unui rege cu lancea ta în spate!"//... Sigur că da! "Rege cu spatele" se numeşte ceastă Poezie a lui Panait Căpăţână, Dumnezeu să-l ierte!... Sigur că da! Iată, Opt Zeci şi Cinci de Ani de la Naşterea Poetului Nichita Stănescu - "Limba Română este Patria mea"!... Sigur că da!... Să zicem aşa: "Trăiască Poezia şi Marii Visători"! - Ioanid Romanescu!
31 Martie 1933 - 31 Martie 2018 (IV) Scris de Ion Zimbru
