Întotdeauna există un motiv (ne)serios ca să cauţi moartea cu lumânarea! Mereu poţi găsi o explicaţie (ne)verosimilă ca să nu mai vrei nicio clipă de viaţă! Nu e nicio (ne)norocire să mori, dar nici să trăieşti! Fiecare-i liber să-şi aleagă Sfârşitul, deşi Predestinarea zice Altceva, cică!
Nu de multă vreme, să tot fie vro douăzeci şi cinci de ani, Vasile V. Vasile, fost locuitor/gospodar de samă/ în Fundătura „Cicero”, hotărăşte să încheie definitiv socotelile/legăturile cu pârdalnica asta de Viaţă...şi-şi programează sinuciderea! Astfel, ţinând cont de experienţa altora, consideră că cea mai sigură metodă de suicid e să se azvârle de pe un pod! Alege podul de la Siret, lasă un bilet de adio şi merge să-şi pună-n aplicare planul funest! Ajunge pe pod, îşi face crucea din urmă şi, taman când să sară peste balustradă, un psiholog întâmplător pe şosea frânează la timp şi-i spune: „Da, văd că vrei să mori neapărat! Văd că eşti foarte lucid! Te felicit, dar să ştii că n-ai ales bine podul! Aici, după săritură, nu mori, ci doar rămâi schilod! Îţi recomand viaductul ce duce-n Combinatul Siderurgic! Succes!”...Vasile V. Vasile ia un taximetru şi se grăbeşte spre viaduct! Însă, aici – stupoare! Celebrul pod e-n reparaţie! Şeful şantierului cică un pod în reparaţie nu-i potrivit pentru aşa ceva! Îşi ia inima-n dinţi...şi gândeşte să-şi pună juvăţul! Astfel, se suie-n salcâmul din ograda eforului Ioan Emil B...îşi pune ştreangul şi se rupe craca! Nervos până la limită, alege înecul! În drum spre Dunăre, Vasile-i oprit de mai vechiul său prieten de pahar, Stoica S. Stoica! Acesta-i propune o juma de litru de cianură! O are la el! V.V.V. o bea pe nerăsuflate, dar nu păţeşte nimic! Nu ştie, sărmanul, că alcoolul neutralizează efectul otrăvii! Aşadar, şi de data asta rămâne viu! A doua zi, foarte dimineaţă, pleacă din nou să se înece în vâltoarea bătrânului şi răbdătorului fluviu! Pe drum, grăbit şi foarte bucuros că, în sfârşit, va reuşi, traversează fără să se asigure...şi cât pe ce să-l strivească un vitezoman, astfel ratând iarăşi sinuciderea!...Se suie pe puntea spărgătorului de gheaţă, îşi face ultima cruce...şi se azvârle-n Valurile Dunării! Însă, culmea, se trezeşte scos la mal! Nimerise-n plasa unor pescari profesionişti, care au pretins cinci litri de votcă pentru că i-au salvat viaţa! Amărât peste măsură, V.V.V. nu-şi poate reveni din şoc! Pe stradela „Ariei”, din construcţia şubredă a unei case, îi pică o triglifă-n creştet...şi moare pe loc! Nu departe, pe fereastra altei clădiri, se revarsă Simfonia a V-a...a Destinului, nu?
