Război total cu doamna Apatia Lehamite (VI)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum zice Eminescu, nu reuşeşte să atingă asemenea profunzime/înălţime, şi mai bine-ar fă studieze „Logica iepurelui în grădina de zarzavat”  şi „Rolul filozofiei în ameliorarea raselor de animale”! Madam Sâcâială, proaspăta mea amantă, mă atenţionează cu Marin n-avea nici un fel de Instrucţie, că nici Stagiu Militar nu satisfăcuse „din pricina unui platfus la picioare”!...Şi uite-aşa o contrazic! Şi uite-aşa Maria începe să dea semne de supărare! Şi mă sâcâie cu tot felul de întrebări-bagatele! Şi mă avertizează că mare noroc am! Că, dacă n-aveam baftă cu ea, aş fi cântat la altă masă, m-ar fi dat afară ca pe-un „ţânţar fără legitimaţie”, ca pe-un „intrus nechemat”!...Sigur că da! Modul de zicere al doamnei Maria mă face să râd şi să sper că poate se prinde şi întrerupe tirada! Nici vorbă! Uite-aşa continuă: „Să ştii, sexagenarule, că eu nu mă joc! N-am nici un chef de glume! Marin, mortul meu, în loc să se ocupe de/cu mine, scria poezii, drept pentru care mintenaş am concluzionat că-l plictisesc şi că devenise un fel de misogin care urăşte femeile! Să zici mersi că nu te resping din cauză că ţii tare la mortul meu! Ia azvârle-mi adevăru-n faţă: vrei să formăm un cuplu, adică un fel de bielă/manivelă, cum ar veni? vrei să trăim până când aia ne va despărţi, cum huruie popa când cunună? vrei să nu mai pleci de la mine? ori vrei să merge eu la tine şi să rămân acolo? hai, răspunde-mi, că am un morman de activităţi cu tine! ce nu-ţi convine? nu-ţi convine ceva în habitaclul meu? te doare singurătatea mea? ce stai ca mutul? nu ai limbă? eşti şi surd? mai vrei coacăze? hai, nu mă pune la încercare, că pot fi şi rea! după cum te uiţi pe lângă mine, pot considera că nu eşti atent, pot crede că-ţi sunt indiferentă, chiar dacă ai acceptat să vii la mine! uite, pentru ca să nu mai fii/stai lemn Tănase, ca să te scot din lehamite ori din angoasă, am să citesc un text de-al lui Marin, să vezi câtă dreptate am, să vezi câtă stenahorie purta-n carcasa lui materială şi spirituală, hi, hi, hi! da?”...Sigur că da! Aprob pozitiv şi-i spun că nu am nimic din cele mitraliate de dânsa!...Se luminează iar, deschide catastiful cu „Însemnări de Bine şi de Rău”, îşi drege glasul de Batoză Proletară şi începe!...(Stai să vezi ce-mi citeşte!)

Citit 628 ori Ultima modificare Joi, 06 Septembrie 2018 18:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.