Sigur că da! Sunt acasă! E 6 Iulie! E seară! Am spus că scriu cea mai frumoasă Poezie din partea de Sud a Galaxiei de Nord! Pentru Maria Sâcâială! Ibovnica! S-o bucur şi s-o surprind Vineri! Mâine! 7 Iulie! Că m-a invitat să pornim şi să "facem" primul week-end împreună!... Sigur că da! Mă apuc de scris! Şi iacătă ce iese!... "a scrie pe zăpadă că iubirea/ duce astfel cuvintele la cer/ şi le piteşte pentru totdeauna/ unde începe vecinic 2-Pi-R/ şi raza stă în scutece curate/ în primul zero - templu şi pelin - / întinde braţe dincoace şi cere/ întâiul strop din laptele divin// a scrie pe cărare cum regretul/ de a fi fost nemernic e păcat,/ că nu mai sunt iertări şi mântuire/ când paşii către mine s-au uscat,/ iar fluturii - pe care i-am găsit/ într-o fereastră cu pervazul strâmb - / abia îmi mai încap în buzunare,/ printre silabe mov şi flori de câmp// a scrie despre sud la întâmplare/ e ca şi cum n-ar fi un pic de nord,/ unde să verşi o biată călimară/ cu primăvara şi stiloul mort,/ unde un sfinx în faşă dă târcoale/ stelei polare - care a murit - / dar n-o îngroapă nimeni, niciodată,/ căci nimeni n-o termină de citit// a scrie din senin că aşteptarea/ încetineşte sângele-n cocori,/ că patinează clipele n-oglindă/ cum se târăsc silabele-n scrisori.../ şi ce vitez-o fi având iubirea,/ dacă-i târziu şi încă n-a venit?/ s-aude toamna, parcă se aude/ un risc ştiut, un glonte rătăcit"//...
Sigur că da! Iacătă, deja-i Vineri, dimineaţă, predominant înnorat, parţial color, cvasi/linişte! Parcă (mi) se pregăteşte Ceva! Asta-i impresia! Cred c-o să-i placă textul! Dar ce greu trece timpul! Şi parcă încep să clocotesc! Îmi dă Nerăbdarea pe de Margini!... Sigur că da! Mai bine mă pregătesc încet-încet!... Trebuie să mă îmbrac la modul clasic, deşi Sâcâială-i modernă! Să fiu cât mai departe de orice stridenţă! Să nu creadă Maria că-s umplut cu nacafale, că-s vrun marţafoi, vrun dandi fără bacalaureat, vrun scăpătat din pinioane!... Şi ce parfum fin şi discret! Şi ce inimă mare!... Gata! E ora de Vecernie! Mă duc în staţie, să iau tramvaiul! Vine! Galben şi indiferent! Ca un mare Noroc!... Sigur că da! Mă dau jos taman în Micro 40! Mă apropii de blocul Sâcâielii! Cu inima zbătându-se parcă să-mi iese/zboare din balamale, sun la interfon, salut şi mă prezint! Aud patru cuvinte! Atât! Patru cuvinte rostite scurt, cinic, sacadat, definitiv şi definitoriu: "Cântă la altă masă!"... Cerul îmi pică-n creştet! Pământul îmi fuge de sub tălpi!... În staţie o văd pe Apatia Lehamite! Mă ia de braţ şi plecăm în Tăcere, spre Nicăieri!
