Cultură, nu Piatră!

Scris de Ion Zimbru

Marți, 18 Septembrie 2018 00:00

Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începe. Nu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit (şi tu) pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu am mai fost un acest fel de mire. Chiar astăzi mi-am tăiat unghiile. Unghiile care m-au ajutat în fiecare zi, de la naştere încoace, să mă caţăr până la sărutul cestei mirese subţiri, până la răsuflarea-i caldă şi proaspătă, până la gustul ei de cucută şi pelin. Şi, tot astăzi, am băut "lacrima christi" cu toţi duşmanii. Ştii foarte bine, prietene, care duşmani. Cei cărora le-am spus să-(mi) fie doar adversari, fiindcă aşa-i frumos, aşa se cuvine în ograda şi în grădina şi în viaţa unor cavaleri. Nu?... Sigur că da! pe mireasa asta o ştii şi tu destul de amănunţit, prietene! o ştii de mult, o ştii de dinainte de a o cunoaşte! cred că toţi consideră că o ştiu de dinainte de a o cunoaşte, dar habar nu au cu cine şi cu ce este egală această splendidă mireasă! te rog să nu te superi că, întâi, mă vrea pe mine! mă vrea pe mine fiindcă eu i-am forţat şi i-am stricat toate zăvoarele, toate lacătele şi toate broaştele, în orice clipă! nu i-am lăsat nici un răgaz de somn! cum, adică, să doarmă mireasa? şi nu i-a rămas nimic încuiat, prietene! era încuiată după nişte porţi împărăteşti! şi stătea pitită, sărmana, după nişte ziduri de castel! şi se tăvălea de durere, şi se tăvălea de plâns... deoarece aproape începusem s-o uit! şi nu numai atât, însă îi mai şi făceam în ciudă: umblam la vânătoare de păsări-liră, dar ea nu ştia, frumoasa, că am să vând aceste cântece şi am să-i cumpăr inel!... Sigur că da, prietene! mireasa mi-a promis că poate să mă ia şi că pot s-o iau şi aşa, fără inel! dar nu vreau să râdă lumea de mine, să spună că am fost atât de coate-goale! vreau să creadă toţi prietenii şi duşmanii că o merit, că şi mireasa mă merită, că nu-s un terchea-berchea, un pezevenchi! mai ales că, prietene, fiecare din cei care vor veni la nuntă nu va rosti plictisitoarea "casă de piatră!", ci fundamentala "casă de cultură!"... Sigur că da! începe, curând! începe o dată ca niciodată! uite, deja am trecut de picioare, am trecut de sâni... deja simt că am trecut în trecut!... Cred că trebuie să rămâi sănătos, prietene! şi, să nu se mai verifice nicicând proverbul cu  "ieri stătea pe prispa casei...", iau şi prispa cu mine, cu noi!... Să am unde sta cu mireasa la taclale, să am de unde-ţi striga, prietene fără cusur: să nu mă îngâni niciodată! Pricepi?