Două... şi o Poartă Nouă

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 19 Septembrie 2018 00:00

Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească pozele cu Arşinel. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi mare izbândă şi mare ispravă pe capul lor. Două fotolii libere, alăturate, numai bune pentru două guralive matinale, cam prea guralive, zic (şi) eu. Iată-le, se aşează furtunos, foşnind o droaie de sacoşe şi felicitându-se pentru norocul de a fi împreună (şi) până la muncă. Fiindcă, după ce şi cum sporovăiesc, la muncă se deplasează doamnele. Şi nu ai cum să nu le auzi. Doar să cobori la prima staţie. Doar aşa poţi scăpa de palavrageală. Una scormoneşte violent într-o geantă enciclopedică şi scoate o pungă scârţâitoare cu bomboane de mentă. Bagă una în gură repede şi o serveşte şi pe colega. O serveşte tare, să ştie toţi călătorii ce înseamnă prietenie la cataramă între două femei de meserie. Şi, pe lângă trăncăneala şi părerile aspre despre cutare şi cutare nesuferită din birou, cele două contemporane sug dropsuri cu profesionism şi fidelitate. Se cunoaşte că au experienţă. Şi ce plescăituri savante! Şi ce metodic îşi plimbă limbile prin cavităţi! Şi cât de persuasiv şi căpietor îşi ţuguie buzele şi-şi mişcă muşchii faciali! Şi ce miros de mentă se răspândeşte printre ascultători! Şi cu câtă precizie şi amănunţime îşi mută bomboanele dintr-o falcă în alta!... Sigur că da! Doi bărbaţi din faţa lor nu mai suportă flecăreala şi interjecţiile cu mentă, dau din mâini a lehamite, se ridică de pe scaune, încearcă semne de cruce şi coboară la a doua staţie. Să nu le "deranjeze" pe lacome, alţi călători se vâră unul în altul, mai în spate, mai încolo, din ce în ce mai încolo!... Iată-le, ca şi cum ar fi nişte modele de eleganţă şi respect în public, nici nu le pasă când cineva le atrage atenţia în legătură cu năravul lor agresiv, nici nu se sinchisesc să întrerupă gălăgia şi molfăiala, comportarea primitivă, provocatoare, indecentă. Dimpotrivă, se simt iritate de omul observator, chiar îi aruncă replici cu iz şi timbru feminin. Omul realizează despre ce-i vorba în propoziţie şi se retrage în tăcere. Cârâind "suav" şi gesticulând spasmodic, "distinsele" sugative coboară la  Parfumul Teilor. Cobor şi eu. (N)-am ce face... şi-mi port ochii spre dumnealor, aproape de gangul care dă-n scările spre gară. Una simte "pericolul", se întoarce şi urlă: "Ce te uiţi, bă, ca boul? n-ai mai văzut poartă nouă?"... Sigur că da! nu era mai bine să fi rămas în autobuz?