Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion. Şi nu s-a mai întors. Şi o fată, Miţa, mai netedă la cel din cap, care s-a dus în Roma să (se) re/nască. I-a spus o fostă colegă de şcoală primară că numai romanii sunt în stare de re/naştere, că doi deştepţi uriaşi, nenea Alighieri şi nenea Machiavelli, o vor ajuta în demersurile-i umaniste. Şi nici ea nu s-a mai întors la Iubire, că re/naşterea-i lungă şi grea. Nea Iubire nu mai are nici nevastă. Nevastă-sa, o Ileană fără pată, a murit de inimă rea, foarte rea, când a văzut că băiatul Gică nu mai încape în avion şi fata Miţa re/naşte fără oprire, la Roma. Şi nici fraţi nu mai are nea Vasile. Şi nici surori. S-au ascuns toţi şi toate sub solul primitor al patriei, unul mai lipit pământului (de sărăcie) decât altul. Prin urmare, Vasile Iubire-i singur în Ţiglina 17, mai singur decât însăşi doamna lui, Singurătatea. Că şi aceasta, din cauza parametrilor în care-i trăită, fuge de acasă, din când în când. Şi numai Poliţia mai reuşeşte s-o găsească şi s-o aducă (fedeleş) în odaia lui Iubire!... Sigur, nea Iubire ştie că Mîşkin nu-i nici prinţ şi nici idiot, în sensul imediat al acestor două cuvinte. Ştie doar că Mîşkin nu recurge la nici un compromis, cum cei din jurul său, şi, ca atare, este considerat tâmpit. Nea Iubire ştie, de asemenea, că Raskolnikov este ipohondru şi-şi "susţine" crima într-un mod imbecil: "Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu! Am vrut să fiu Napoleon, şi de aceea am ucis! Acum pricepi?". Ştie, tot la fel, că porcarul din "Moara cu noroc", Lică, exercită o fascinaţie rar întâlnită la cârciuma lui Ghiţă. Şi că-i fascinant chiar şi prin metoda sinuciderii. Şi că încearcă, astfel, să-şi plătească păcatul, să-şi vindece remuşcarea, cum şi Iuda, însă la altă înălţime, la alte dimensiuni!... Sigur că da!... Şi, dacă ştie toate acestea, nea Vasile Iubire încearcă să evite întâlnirea cu oricare întâmplare identică, încearcă să treacă neobservat, încearcă să-şi răspundă la multe întrebări, să nu tulbure, "pentru orice fleac", bagajul autorităţilor alese de populaţia masochistă, cum şi vecina cu ceas bătut în perete. Dar nu află răspuns la toate, drept pentru care îi scrie pârcălabului Calomfir. Îi scrie petiţie după petiţie, doar-doar s-o îndura să-i răspundă. Alegătorii - convinşi că au greşit - cică pârcălabul n-are timp de pierdut cu Iubire şi că, de fapt, e-un mare nesimţit!... (Stai să vezi!)
Harababură şi Complicitate (II) Scris de Ion Zimbru
