Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Atunci. Şi vine in/decent şi in/existent şi i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Acum. Vine fără orgolii, fără emoţii, fără patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinainte şi de După. Adică de Dinainte şi de După capătul Acela şi capătul Acesta. Care capete, judecate prin lipsa oricărei atingeri de subiectivism, nu sunt fixe. Altfel spus, nu au loc. Se întâmplă fără loc. Şi chiar şi fără mod. Modul/modelul "evident" e Aşa fiindcă aşa vede şi consideră şi crede Gândul meu că trebuie reprezentat. Acesta, Trecutul Timpului Prezent, poate fi supra/numit descălecător de Tu, de El, de Ea. Şi de Eu, desigur. Fiecare cu propriul Eu şi cu Celălalt Eu (alter ego, nu?)... Sigur că da!... Nu se ştie cam la ce distanţă se află faţă de Acel Acum şi faţă de Acest Acum. Care mai de care se laudă şi demonstrează că-i ajuns la atâta şi atâta distanţă de plecare şi de sosire, că mai are atâta şi atâta... şi începe să nu mai fie, să nu se mai vadă, să nu se mai audă. De parcă... (până în clipa asta, care, iată, deja nu mai este)... ar fi pus Cineva deştul sau varga pe conturul ne/împieliţatului Trecut. De parcă, dincolo de orice subiectivism şi obiectivism, un altul ori acelaşi Cineva s-ar fi suit/ar fi coborât Undeva/de Undeva şi ar fi strigat un fel de "Alea Jacta Est"... şi toţi, absolut toţi, de la strigăt încoace, s-ar apucat de cioplit zaruri şi ceasuri... uite-aşa, să piardă timpul, să vadă cum pierd timpul şi să mai şi măsoare trecerea/pierderea lui!... Sigur că da!... Uitaţi-vă pe fereastră, dacă aveţi fereastră şi dacă aveţi timp trecut! Dacă aveţi, zvârliţi-vă ochii Încolo şi întrebaţi-vă ce vedeţi! Vi se pare că vedeţi Totul, nu? Apoi, închideţi ochii şi zvârliţi-i aşa, închişi, Încolo! Şi vă rog să vă puneţi aceeaşi întrebare! Vi se pare că vedeţi Totul, nu?... (vi se pare, ori sunteţi siguri? vi se pare că vedeţi, ori Gândul porunceşte să nu vi se pară/să nu vedeţi Altceva?... Ştiţi ce spune genialul Stephen Hawking, da? Spune: "Totul este aşa cum vedem. Dacă ar fi altfel, noi nu am fi... să vedem cum este")... Şi pentru că aşa gândim, nu?... Am senzaţia (nu certitudinea) că se apropie Trecutul Timpului Prezent. Am senzaţia că în fiecare secundă (care, iată, deja nu mai este) se află/se ascund (fără loc) cele două capete ale Amăgirii cestui Trecut in/decent, in/existent, i/real, i/mediat! Zvârl ochii pe fereastră! Un ochi închis şi unul deschis! Cu ochiul deschis, mi se pare! Cu ochiul închis, sunt sigur! Aşa zice gândul! Aşa se aude Poezia!
Trecutul Timpului Prezent Scris de Ion Zimbru
