Prezentul Timpului Trecut

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Acum. Pleacă şi se duce in/decent, in/existent, i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Atunci. Pleacă plin de orgolii, plin de emoţii, plin de patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinaintea capătului Acesta, dar şi de Dinaintea şi de După capătul Acela. Invers, adică: După capătul de Acum este Dinainte, şi Dinaintea capătului de Atunci este După. Aşa, să se vadă limpede că aceste capete nu au loc, dar se întâmplă, chiar dacă avem impresia că nu le vedem!... Sigur că da!... Prezentul Timpului Trecut, spre deosebire de fratele său geamăn, Trecutul Timpului Prezent, are ceva în plus la calităţile enumerate: are convingerea prafului şi a pulberii şi a scrumului ales din drumul pe care l-a făcut fratele lui, în acelaşi Timp. În rest, se împacă, sunt împăcaţi cu Sine, nu au nimic de împărţit/despărţit!... Sigur că da!... În ziarul de ieri, dacă aţi fost atenţi, v-am rugat să vă uitaţi pe fereastră, dacă aveţi Fereastră şi Ochi. Şi v-am rugat să vă întrebaţi ce vedeţi cu ochii închişi ori deschişi. Şi v-am întrebat dacă vi se pare (ori dacă sunteţi siguri) că vedeţi Totul. Nu vi s-a părut că observaţi cum/ce vă scriu astăzi: plecarea Timpului Prezent?... şi astăzi observaţi ce/cum vă scriu ieri: venirea Timpului Trecut?... Vi s-a părut că vă aflaţi (în acelaşi Timp) exact pe locul în care începe Roata cea mai mică, dar şi exact pe locul în care sfârşeşte Roata cea mai mare?... Vi s-a părut că Roata începe exact unde se sfârşeşte Roata, aceeaşi Roată în acelaşi Timp?... Sigur, nu? Sigur, da?... Sigur că da!... (iată, stau sub sârma pe care mama organizează rufe la uscat! iată, nu sunt rufe pe sârmă! sârma e goală! mă uit mai atent: nu-i goală! are o rândunică în stare de cântec! mă uit şi mai atent: o văd în stare de pui! şi mai atent: o văd în stare de ou! şi mai atent: o văd înainte de ou!... Şi mai atent: o văd înainte de înainte de ou! şi mai atent: o văd căzând de pe sârmă, moartă, putrezind cu tot cu cântec, şi cu tot cu pene, şi cu tot cu oase... plecând spre Dinaintea Oului, spre Ou, spre Acelaşi Ou, în acelaşi Timp, nu?)... (iată, se apropie mama să-mi pună pe sârmă cămaşa de mire! cămaşa de mire? n-am fost mire... până acum!... şi dacă am fost? şi dacă m-a luat Trecutul Timpului Prezent să mă dea demâncare la Prezentul Timpului Trecut?)... ("cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă, ajunge iar în punctul de plecare")... Cu ochiul deschis, mi se pare! Cu ochiul închis, sunt sigur! Aşa zice gândul. Aşa se aude Poezia! Nu?

Citit 374 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Octombrie 2018 16:56

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro