Arcadia Rarişte

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se pară definitiv. Apoi, în următoarea clipă, ideea dispariţiei însoţite de o spaimă implacabilă şi-au făcut loc în ungherele sufletului meu stoic, amăgit şi pălit pentru pururi de candoarea pe care Copilăria mi-a dăruit-o în/din pădurea cu salcâmi... (de fapt, obsesia nutrită de Arcadia Rarişte mi s-a în/tipărit Atunci, într-un Demult fantastic de frumos, când am văzut-o cum vine dinspre Celălalt Capăt spre Capătul Celălalt, zâmbind cum ştie doar floarea de salcâm, cu o floare de salcâm în palma dreaptă, lângă linia Vieţii şi a Iubirii)... Sigur că da!... Şi, acum, iată, nu se mai vede, nu se mai aude! şi era singura femeie care nu mă oprea şi nu mă saluta niciodată cu  "domnule", cu "maestre", cu "bosule", cu alte adjective de tinichea! pur şi simplu, îmi rostea prenumele... (la modul imperativ, bineînţeles, însă un imperativ răscolitor ca o cutremurare pe scara Zimbru, parol!)... rostire urmată de câteva cuvinte vindecătoare/reparatoare, pline de rost, neatinse de interese şi intenţii obscure, curate şi sincere cum o samă de monastiri sosite cu tot trecutul în prezent! auzeam "salut, Ioane!"... şi, în rest, este lesne de presupus, de imaginat... dacă toată ziua rezistam la mizeriile şi lapidările dinspre apucăturile omului modern!... Sigur că da!... Oare de ce o fi plecat/dispărut fără urmă, fără să-mi spună? Oare o fi fost "răpită"? Nu pot să cred că îi creez repulsie... drept pentru care m-a evitat, m-a ocolit la plecare! Şi, atunci, de ce gândesc numai negativ? Şi de ce mi-i teamă că nu se mai întoarce? Ce (mă) fac, dacă rămâne Acolo? Oare pe cine să mai întreb despre ea? Cine ştie unde-i Arcadia Rarişte? Dacă mi-o aduce Cineva să mă mai salute măcar o singură dată, îi dau toată Poezia din Univers!... Medicii mi-au spus că nu există leac pentru acest fel de Obsesie!... Înţelepţii mi-au spus că numai Poezia ştie şi poate fi tămăduitoarea cestei defecţiuni sufleteşti!... (vorba poetului: "şi iar îmi traversează carotida,/ şi ud cu sânge linii de sosire.../ o, eli, eli... plânge piramida.../ singurătate/ geam de monastire!")... Mă uit dinspre Capătul Celălalt spre Celălalt Capăt... şi nu se vede, şi nu se aude nimic! Numai o floare de salcâm, singură, valsând printre marginile albe ale zilelor negre şi marginile negre ale nopţilor albe, aşteptând-o pe Arcadia Rarişte!

Citit 365 ori Ultima modificare Joi, 18 Octombrie 2018 17:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.