Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să bată, să strige, să intre fără să aud, fără să văd, fără să ştiu, aşa, samavolnic. Şi ce dacă nu văd, nu ştiu, nu aud, nu sunt anunţat? Nu-i bine să deschid totul, chiar dacă mă voi convinge că doar mi s-a părut? Ce-i cu atâtea uşi încuiate, geamuri închise, porţi ferecate? Ce-i cu atâta prudenţă (sau frică) în această viaţă unică şi frumoasă? Ce-i cu atâta fals, şi meschinărie, şi atitudine de şobolan în siloz? Ce-i cu gardurile astea aşa de înalte? Nu-i mai bine într-o lume fără garduri şi fără pereţi?...Sigur că da! Gata, descui şi deschid şi desferec tot! Jos ascunderea şi ascunzişul! Jos făţărnicia!...Sigur că da!...Descui, deschid şi desferec...şi văd numai Cuvinte pe care nu le ştiu! şi văd numai Cuvinte pe care le-am uitat! ce să fac? spuneţi dumneavoastră ce să fac?...Da, le adun cu lăcomie, cu grebla, cu toate (ultimele) puteri din viaţa asta unică şi frumoasă! le adun şi le cer iertare! le cer iertare şi le pun la fiert! şi adaug sare, adaug suflet, adaug păcat! fără sare, suflet şi păcat...nici un cuvânt nu are gust, oricât l-ai fierbe, oricât l-ai descânta în timp ce fierbe, în timp ce clocoteşte...în timp ce însuşi devine descântec!...Sigur că da! să aibă gust pentru toată lumea, că doar nu-i numai pentru mine, n-am să gust numai eu, nu numai eu am gust pentru asemenea fiertură!...mai ales că, din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai frumos, toţi râvnesc oleacă din ceastă des/cântare: râvnesc toţi a/micii, râvnesc toţi a/marii, râvnesc până şi cei pe care niciodată nu i-am bănuit de performanţa asta pusă la indexul ignoranţei şi prostiei de tip homo sapiens!...Sigur că da! să ia fiecare cât vrea şi cât pricepe şi cât poate duce! fiindcă, recunosc, fiecare mi-a dat, cu voie sau fără voie, câte puţin din timpul, din vremea şi din pofta lui, uite-aşa, să am de cheltuială şi, şi mai abitir, să am de Dumnezeu!...Sigur că da!...Mai durează un pic, şi gata-i fiertura sublimă...un fel de Fiertura Întâia pentru Pian şi Vioară, într-o gamă minoră ori într-o gamă majoră, cum vrea gustul fiecăruia! nu?
ori un fel de Ultima Fiertură pentru Măcăleandru şi Privighetoare! nu?... Sigur că da!...Toate-s descuiate, deschise, desferecate...însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut...nimeni nu are curaj să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!
