Sigur că da! Nu? (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care bea rachiu. Cel care bea vin, pute şi a rachiu. Cel care bea rachiu, pute şi a vin. Cel care vorbeşte tare, nu bea nici vin şi nici rachiu. E un abstinent. Un abstinent care-şi urlă abstinenţa în autobuz. Iată, şoferul fumează în autobuz. Singurul, din tot acest autobuz, care fumează cu pasiune potrivită pentru o cauză de alt fel. Pe fruntea fiecărui călător se vede scris "a/fumatul interzis!" Numai pe fruntea şoferului nu se vede nimic. Mă uit foarte atent: sigur că da, nu se vede nimic...el nu are nici o interdicţie, chiar scuipă contondent, din când în când, cam după fiecare fum de ţigară, pe geamul hodorogului sfârtecat de manele şi hip/hap/uri aiuritoare. Iată, mai în spate, o doamnă devorează o felie de parizer. Şi clefăie persuasiv. Ce foame, Dumnezeule! Autobuzul rulează asfaltul şi timpul. Câtă splendoare, Doamne! Şi câtă naturaleţe!...Sigur că da!...(între timp, eu încerc să scriu ultimul vers la Cererea asta de Iertare, dar nu-mi mai merge pixul! s-a topit şi s-a curbat de atâta căldură mecanică şi sufletească! îmi iau inima în dinţi, câtă mai am, şi încerc să deschid un geam, fiindcă, altfel, oraşul riscă să rămână fără scriitori! dinspre vocile cu vin, rachiu, parizer, gumă şi urlete...se năpustesc spre mine mii de tunete: "domnule şofer, ăsta-i nenorocit şi imbecil, daţi-l jos, că ne intră curentul în gură!"...Sigur că da!...Iată, cu câtă eleganţă (se) vehiculează autovehiculul pe strada încinsă de soare şi de gânduri primare! Iată, cu câtă modestie şi cu câtă ruşine îşi aprinde şoferul încă o ţigară!...(auleu, era să uit că importantul simţit de la volan are "permis", are "dezlegare"!)...Iată, un călător bea ultimul strop de rachiu! alt călător bea ultimul strop de vin! se apropie gara, şi nu-i frumos să-i vadă lumea cu bidoanele pe peron! doamna de mai sus trece pe lângă mine şi râgâie a parizer într-o ultimă suflare metabolică!...(iată, nici de-al naibii nu găsesc ultimul vers la Cererea asta de Iertare!)...Ehei, Dumnezeule, ce adânc fumează şoferul când în autobuz nu citeşte nimeni şi când nimeni nu bagă de seamă cum tristeţea şi nesimţirea torenţială coboară pe burlane, pe ferestre, pe rigole şi acoperă, încet şi sigur, ultima adiere dinspre curat!...Sigur că da!...Tac şi înghit Tăcerea...a ultima oară!

Citit 734 ori Ultima modificare Vineri, 26 Octombrie 2018 17:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.