În tot de-a lungul/scurtul Timp al Creaţiei sale, despre poetul Rodian Drăgoi au de/scris cel puţin douăzeci de scriitori şi cronicari/critici literari! Printre aceştia, cu mare bucurie şi respect îmi/îi amintesc pe Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Mircea Bârsilă, Alexandru Condeescu şi Emilian Marcu, dar şi pe Gabriel Rusu şi Marian Drăghici, Florea Miu şi Florentin Popescu! Toţi au văzut/auzit Poetul din Trupul şi din Sufletul lui Rodian! Toţi au subliniat Acurateţea şi Candoarea, Nostalgia şi Nădejdea, Resemnarea şi Dumnezeirea! Pe scurt, Universalitatea şi Locul asigurat în Panteon, în Parnas, pe Câmpiile Elizee! Un poet care scrie aşa „încep să-nţeleg/ trupul meu nu îşi mai aminteşte de mine/ mama mă ceartă că am îndrăznit să îmbătrânesc/ copilul meu încă nu s-a născut/ şi îmi trimite sfaturi pentru oblojirea tristeţii// încep să-nţeleg/ se înserează în cuvintele mele/ nu ştiu pe unde rătăceşte numele tău/ dar eşti mai tânără/ cu o sută de ani decât dragostea mea pentru tine// încep să-nţeleg/ anul trecut nu-mi mai vorbeşte de anul ce vine/ amurgul mă bate prieteneşte pe umăr/ şi îmi arată realitatea năpădită de ierburi// cineva deschide o fereastră spre mine/ şi se aude dialogul dintre tăcere şi muguri”...nu are cum să rateze aceste Repere ale Eternităţii! Nu? Sigur că da! Un poet care trăieşte/gândeşte/scrie astfel „a venit un tânăr bărbat/ s-a aşezat pe o piatră/ şi a tăcut// apoi a venit o frumoasă femeie/ s-a aşezat lângă el/ şi i-a vorbit de o lume necunoscută/ până au adormit// dimineaţa i-a trezit/ un scâncet de copil care semăna/ tulburător cu amândoi// repede repede au dispărut/ şi eu împreună cu ei”...nu are cum să nu fie alături de Scriitorii care au dat/lăsat Posterităţii cele mai răscolitoare/frumoase Poezii de Dragoste! Nu? Sigur că da!...Şi zicem: nimic, absolut nimic prolix în Curgerea scrierii dragului Rodian! Acest poet Autentic, acest poet devastator prin Genuinul din orice Colţ şi Unghi de Aşteptare, dar şi din orice Perspectivă, este un Îndreaptă Lemne şi un Repară Piatră, un Revelator care te poate face să Plângi şi să Râzi, adică să te comporţi Omeneşte! Iată: „plouă/ într-o cârciumă de pe strada Bacovia/ cot la cot cu Moartea petrec/ până când mă înfurii pe dânsa/ o bag în mă-sa şi plec”! Şi încă: „în seara când am plecat/ ai zis că mă vei păstra/ ca pe-o icoană// a doua zi/ mi-ai desenat chipul pe asfalt/ să-l calce maşinile”!
Rodian Drăgoi a murit pe 9 Noiembrie şi a fost înmormântat pe 12 Noiembrie, în Cimitirul „Eternitatea” din Galaţi!...(Stai să auzi!)
