Ce bine îmi vin Hainele poetului Rodian Drăgoi! Şi Pălăria! Hainele şi Pălăria de Bogdaproste, pe care mi le-a dat Marilena Apostu (poeta Amalia Rodian, confesorul de Taină şi Metaforă al dragului Rodian) în semn de Neuitare, în sensul Memoriei celui care a scris „azi noapte am visat/ că a venit mama la mine// dimineaţa am găsit uşa deschisă...”...celui care a scris „doar iarba ce mă acoperă/ este puţin cam tristă// în rest...totul e bine”...şi celui care a mărturisit „şi-n păsările oarbe se face tot mai frig/ n-a mai venit nici mama să mă vadă/ plânsul îşi face loc cu coatele prin lume/ şi o femeie naşte pe zăpadă// pe sub pământ tu pleci la vânătoare/ şi somnul râde când se face seară/ în casă-i cald dar eu sunt trist de parcă/ m-ar fi uitat cuvintele afară”!...Cum scriam în ediţia de ieri a cotidianului „Viaţa Liberă”, Rodian Drăgoi a fost înmormântat pe 12 Noiembrie 2018, în Cimitirul „Eternitatea” din Galaţi! Straşnicul poet a fost condus pe ultimul drum al Vieţii şi pe primul drum al Morţii de către câţiva prieteni jurnalişti şi scriitori, de câţiva apropiaţi ai celor care au ştiut să vegheze la căpătâiul său până în Clipa din urmă, Aici! Lumânările, liniştea şi pământul răsturnat peste Sicriu mi-au amintit unul dintre cele mai Simple şi Tulburătoare poezii din Opera lui Rodian!: „şi iar dezgrop zăpezile din soare/ de mama şi pragurile îşi mai aduc aminte/ se aude cum lumina pe sine se naşte/ pe o pasăre scriu aceste cuvinte// de-abia începusem să curg ca un râu/ şi am fost acuzat că am rupt o floare/ în numele miresmelor am fost condamnat/ să car toată viaţa o grădină-n spinare”!...Sigur că da! Nu?...Elemente primordiale ale Universului (lumina, mama, tata, lacrima) traversează cărţile scrise de Rodian Drăgoi! Nu ai cum să nu te cutremuri literalmente cetind „pe buzele miresei trece un prinţ de fum/ întunericul vine şi scuipă prin pod/ în braţele mele se zbate un drum/ tu eşti între ieri şi mâine un nod// se aude cum câmpia se ridică spre cer/ cum sfârâie umbrele noastre luminoase pe apă/ gândul tău e ca un copac înflorit/ eu voi adormi şi tăcerea va putea să înceapă”!...Nec Plus Ultra!
În buzunarele Hainelor de Bogdaproste, pe care le port cu Sfinţenie, am găsit o droaie de poeme! Iată unul dintre ele, intitulat „Ultimul meu poem”: „mă întorc de la înmormântarea mea/ sunt fericit// pe drum nu e nimeni/ prietenii deja m-au uitat/ ultimul meu poem nu interesează pe nimeni// e pace e linişte şi toţi pomii-nfloriţi/ de ce să nu fiu fericit?”...Mergi în Pace, poetule Rodian Drăgoi!
