Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a condus Combinatul Siderurgic gălăţean în vremuri de restrişte, da? Sigur că da! Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a fost primar al oraşului Galaţi, din anul 2000 până în anul 2012, da? Sigur că da! Desigur, ştiţi şi că acest om a fost şi este respectat de foarte mulţi cetăţeni dintr-această Cetate cu Dunăre Albastră! Desigur, ştiţi şi că a fost şi este „ornat” cu cele mai scabroase/jignitoare epitete pe aşa-zisele reţele de socializare! Nu am nici o îndoială că ştiţi ce sunt aceşti postatori de invective, care nu-şi semnează dejecţiile de terminatori, de împuţitori şi sfărâmători, de ipochimeni pitiţi după anonimat, fără caracter chiar şi în somn, chiar şi în moarte!...Dar nu despre ieste hahalere facem vorbire/scriere acum şi aici! Aşadar, cu puţintică vreme în urmă, domnul Dumitru Nicolae a aflat că o femeie din Galaţi – şi, ca dumneaei, există mii şi mii de locuitori în urbea noastră – stă/trăieşte în frig! A aflat prin doamna Mariea Stavăr, femeia care ia „Viaţa liberă” de la vânzătoarea de ziare din zona „Ancora”, fostul director/edil fiind abonat permanent al cotidianului amintit! Ei bine, vestea nu l-a lăsat rece pe Dumitru Nicolae, drept pentru care a hotărât, în următoarea secundă, să dăruiască un calorifer electric pentru Mama vânzătoarei de ziare! Bătrâna necăjită a mulţumit cu lacrimi, strângând caloriferul în braţe şi încălzindu-se pentru prima oară într-acest friguros sfârşit de toamnă!
Desigur, gestul cald al domnului Dumitru Nicolae poate părea o nimica-toată în ochii şi în sufletul şi în viziunea celor fără ochi, fără suflet şi fără viziune! Sigur sunt cârtitori cu duiumul, care vor spune „şi ce, dacă?”, mai ales acei care şi-au putut „trage” instalaţie de încălzire, mai ales cei doldora de gologani, care cică se încălzesc numai gândindu-se la conturile din bănci! Ei bine, această bătrânică singură şi bolnavă are o pensie de cel puţin douăzeci/treizeci de ori mai mică decât salariul „nesimţit” al unui „ajuns” pe Capra României, dar pe care-l doare în Curbura Carpaţilor, în Cotul Pisicii şi în Vârful Ţiglinei că nu ştie şi nu poate şi nu vrea să încălzească un oraş!
Sigur că da! Sunt convins că acest Oraş mai are foarte mulţi Oameni cu Suflet şi Dumnezeu, care au făcut asemenea gesturi caracteristice Românului adevărat şi săritor în astfel de cazuri şi necazuri contemporane! Sunt convins că mai sunt şi locuitori care au primit un asemenea dar inestimabil! Subsemnatul, mă număr printre ei! Mulţumesc! Respect!
