Peretele Învăţător

Scris de Ion Zimbru

Joi, 29 Noiembrie 2018 00:00

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele abateri din Cale. N-are timp şi vreme... dar, pentru fiecare păcat, greşeală şi abatere, bate câte un cui în perete. Sunt zile în care fiul e foarte harnic şi-şi depăşeşte norma, iar taică-său e nevoit să bată două-trei cuie... şi să se mire, dar să se şi întristeze de râvna păguboasă a urmaşului de suflet şi sânge. Bate cuie în perete şi aşteaptă o minune, o dare de seamă din  partea fiului său, o întoarcere a cestuia pe Cale. Însă... nici gând şi nici vorbă de îndreptare!... Şi... azi aşa, mâine aşa, poimâine aşa aşa... până când peretele-i plin de cuie unul lângă altul, până când nu mai e loc pentru nici un cui, până când tatăl îşi cheamă fiul şi-i zice aproape liniştit, dar şi aproape spăimântat de rătăcirea/năclăirea cestuia-n ispite şi-n rele: "Fiule, iată, pentru fiecare păcat, pentru fiecare greşeală, pentru fiecare faptă rea, pentru fiecare abatere din Cale, pe care le-ai făcut până acum, am bătut câte un cui în perete! Şi, după cum vezi, nu mai e loc pentru nici un cui! Şi, după cum iarăşi vezi, nu a fost nici o zi în care să faci măcar o faptă bună! Aşadar, cred că trebuie să te laşi de fapte rele, să renunţi la păcate, la greşeli, la ispite, să te apuci de fapte bune... şi, de fiecare faptă bună, să scoţi câte un cui din cele bătute de mine în acest perete! Da? Şi, dacă aşa se va petrece viaţa ta de acum încolo, ne vom mai întâlni! Da?"... Sigur că da!... Şi, iată, trec mult mai mulţi ani decât numărul celor cu fapte rele! Şi, iată, fiul îşi cheamă tatăl şi-i arată peretele gol, şi se bucură, şi spune aşa: "Tată, uite, am făcut numai fapte bune... nu a fost nici o zi în care să fac vreo faptă rea... hai, te rog foarte mult, vreau să te văd senin şi vesel, şi să vorbim ca atunci, înainte să baţi atâtea cuie în perete! Da?"... Tatăl se uită la fiu şi la perete, la perete şi la fiu... şi grăieşte limpede şi trist: "Ai făcut fapte rele, ai făcut fapte bune... dar vezi câte urme au rămas?!"... (Notă: Nu ştiu cărui înţelept aparţine această răscolitoare/pilduitoare poveste, însă am considerat că trebuie să ajungă şi la cititorii care n-au auzit-o şi n-au văzut-o până acum! Respect!)