(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană
pământului lacom...ori poate/ vro steauă pletoasă, golană
a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte,
să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!)
(!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare,
să aibă şi asta, sărmana,/ rostire şi rost şi candoare,
să nu se audă că râde/ în vreri şi în braţe celeste,
să nu se audă că plânge/ în ghearele lumii aceste (!)
(!) ori poate-ntr-o clipă de milă/ am fost dumirit să-mi iau cale
spre locul din care se vede/ că stelele toate-s egale,
spre vremea din care se cerne/ iubire şi viaţă şi moarte,
prin care trec îngeri şi demoni/ să-şi dreagă arcadele sparte (!)
(!) ori poate-ntr-o clipă absentă/ din toată scorneala de-atuncea
mi-a scris pe ţărână, pe aer/ – mi-a scris necrologul şi crucea,
aşa, cât încape-ntr-o groapă/ eternă, banală, hulpavă –
mărite înalt, mulţămescu-ţi/ prin ceastă deschisă voroavă (!)
