Negreşit (către poeta Luminiţa Mihai, La Mulţi Ani!)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]:

es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar,

îmbătrâneşte papagalu-n colivie,

iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar!

Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare

acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis,

cestei minuni să-i cer oleacă de iertare!...

Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am scris!

Stă negreşit pe balansoar... şi mai şi cântă...

şi-n ochii mici - două cireşe amărui -

văd cum îşi poartă - fără vină - cea osândă...

şi nici nu cere ajutorul nimănui!

Stă după gratii... şi-i mai cade câte-o pană -

ar mai trimite câte-un tril, dar n-are cui...!...

Îmbătrânesc degeaba-n biata mea Nirvană

şi-n Veci de Veci n-am să pot fi în locul lui!!!

Citit 7743 ori Ultima modificare Duminică, 06 Ianuarie 2019 17:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.