Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici, pe la colţuri, prin diverse imagini/tipărituri de propagandă religioasă! Nu? Sigur că da!
Aşadar, cât durează viaţa? Păi, cred că ştie oricine are habar ce înseamnă fecundare. Din varii motive fizice/chimice, subiective/obiective, externe sau interne, embrionul poate muri. Viaţa, adică, în forma-i incipientă, se poate opri, poate fi oprită. Viaţa poate dispărea şi până când organismul este capabil să trăiască independent. Viaţa poate înceta şi în momentul naşterii, şi imediat după naştere, şi la o zi, şi la şapte zile, şi la nouă sute nouă zeci şi nouă...dacă ţinem cont că aceste unităţi de măsură sunt nişte biete şi banale convenţii terestre/omeneşti. Dacă în alte dimensiuni şi în alte convenţii aceste unităţi de măsură sunt mai mari, sau mai mici...(sau nu-s postulate, însă există)...rezultă că viaţa durează corespunzător...dar, oricum, rezistă mult mai mult decât moartea, chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune! Nu? Sigur că da!
Aşadar, cât durează moartea? Păi, cred că ştie oricine a văzut pe cineva murind. Cât durează ultima inspiraţie/expiraţie? Cât "ţine" până când îşi dă cineva duhul/sufletul, suflarea? O clipă, o fracţiune de clipă, o ţâră, o iotă, o nafură, oleacă, o nimica toată...o cantitate infinitezimală de timp! Nu? Sigur, se poate cârcoti, se poate introduce agonia în calcule, se pot aduce argumente de alt ordin decât ordinul limpede, evident, verificat de la începutul vieţii pe pământ! Toate-s bazaconii! De pildă, muribundu-i viu, oricât de muribund ar fi, chiar dacă agonia-i durează cincizeci de ani! Nu? Sigur că da!
Aşadar, moartea-i infinit mai scurtă decât viaţa! Pot zice că nici nu există moarte, dar nu în sensul fonfăit între ziduri cu prea/sfinţiţi şi prea/fericiţi afumaţi cu tămâie şi lumânări!...În rest, dincolo de clipa morţii, nu există Nimic! Or, mai limpede, există Nimic, numai Nimic...aşa, cum şi înainte de embrion! Numai în momentul fecundării viaţa-i egală cu moartea! Nu? Sigur că da!...Oricum, numai aşa-i egală Clipa cu Eternitatea! Şi numai în această perspectivă/consecinţă Viaţa şi Moartea sunt substantive proprii şi trebuie scrise cu litere Mari!
