Cred c-ai auzit, dragă Marie:
pentru tine sufletul îmi arde,
tu mă mai des/cânţi n-această lume,
dincoace de leagăn şi de moarte!
Cred că ai văzut, dragă Marie,
cum se-ntâmplă fluturele-n floare
şi cum piere-ncet, încet, încet...
pentru că nu poate să mai zboare!
Cred că ai trăit, dragă Marie,
ce înseamnă aşteptare-n gară
şi nu vrei să crezi că nu mai vine
şi că poate fi ultima oară!
Cred că ai ştiut, dragă Marie...
dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate:
fiecare clipă-i şi SOSIREA
şi PLECAREA TRENURILOR TOATE!
