Sfântul Graal al Iubirii (III)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Da, clădirea Şcolii Generale e gata. Se apropie 15 Septembrie, când prima promoţie cu opt ani vine să participe la inaugurare, dar şi la un alt fel de Început pe bănci. Vin şi părinţii. Vin şi bunicii. Vin şi autorităţile locale şi judeţene. Vine şi Vasile Balşoi, preşedinte al Sfatului Popular, omul care a convins ierarhia administrativă că în Bursucani trebuie construită ceastă Şcoală. Desigur, vine şi directorul Şcolii, învăţătorul Ion Răşcanu. Pentru cel mai frumos eveniment al satului de la începuturi până în prezent, toate sunt organizate ca-n moleculă. O frumuseţe exemplară umple ograda şi grădina Şcolii. Pionierii, dar şi cei care nu-s pionieri, aşteaptă pe locul de adunare pentru festivitate. Toţi sunt bucuroşi, toţi poartă cu demnitate şi cu mândrie cravatele roşii. Cu sinceritate, adică. Şi cu mulţumirea că nu şi-au ros palmele degeaba, încărcând şi descărcând milioane de cărămizi. Şi privind cum se înalţă drapelul detaşamentului de pionieri. Ascultându-l pe director în cuvântarea-i emoţionantă. Ascultându-i şi pe alţii în vorbele lor fără adresă către nu ştiu care partid ori stat. Fără osanale în numele nu ştiu cărui preşedinte, nu ştiu cărei celule comuniste. Doar pe adresa cestor oameni din sat, care nu s-au dat înapoi şi n-au cârtit când au fost chemaţi să vină şi să presteze muncă voluntară, ziua şi noaptea, pentru aşezarea şi întruchiparea momentului de acum. Nu?... Sigur că da!

După festivitate, toţi elevii merg în sălile de cursuri, unde sunt aşteptaţi şi întâmpinaţi de manuale. Şi începe învăţarea. După puterea fiecăruia de a fi al cărţii. După dorinţa fiecăruia de a fi al caietului, după visul fiecăruia de a fi al călimării, al cretei, al creionului, al tocului... al orizontului care, iată, (se) vede încolo, spre Soare-răsare, deasupra pădurii Turcin, pe linia imaginară dintre Rădeşti şi Zimbru, dintre Aproape şi Departe, dintre Aici şi Acolo, dintre Tot şi Nimic! Nu?... Sigur că da!

Da, un alt fel de Început... dar tot sub zodia Respectului şi tot sub semnul aplecării în faţa omului de la catedră, în faţa cuvintelor de pe tablă!... Iată, vine prima recreaţie mică din această zi minunată! Ieşim în grădina şcolii. Nu pentru fumat, nu pentru caftit, nu pentru panaramă, nu pentru nu ştiu ce apucături sălbatice, nu pentru lapte şi corn. Fiecare vorbeşte cu fiecare. Mai sare câte-un şotron. Mai sare câte-o coardă. Şi se miră cât de bine şi cât de frumos arată Şcoala Noastră Generală de 8 Ani!... Mitică Luca se apropie de urechea mea stângă şi zice: "Am să mă fac popă! Popă am să mă fac!"... (Stai aşa!)

Citit 424 ori Ultima modificare Vineri, 01 Februarie 2019 14:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.