Viitorul Timpului... Trecut (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor.

Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să încep să răspund la tăcerea ta absolută, deşi, vorba lui Einstein, până şi absolutul este relativ. Îţi scriu pe hârtie albă, din aia de pus în geamuri când vipia dă să crape mura-n mine. Ori când tanti Maria se zgâieşte să se convingă dacă mai respir vreo moleculă de aer după foamea pe care n-o fac din principiu. Tanti Maria-i gazda mea eternă de pe strada Română, ori de pe strada Spătarului, ori de pe strada Pescari, ori de pe oricare altă stradă unde am locuit (vremelnic) o droaie de ani. Tanti nu se uită numai să se asigure dacă (nu)-s mort din cauza foamei, ci şi din cauza gerului... fiindcă nenea Ion Serpentină, bărbatul cucoanei, n-are bani de cheltuit pe lemne. Nici eu n-am bani de cheltuit pe lemne. Ei se încălzesc, cică, stând toată ziua şi toată noaptea numai în plapumă, cu zece motani încolăciţi printre picioare, printre braţe şi printre alte substantive prezente în patul extra/conjugal. Eu, după ce că-s vai de  lemnele mele, n-am nici măcar un motan de încălzire. Şi nici ei nu vor să-mi împrumute vreunul, aşa, măcar duminica să nu mai văd aburul/sufletul cum iese pe gaura cheii şi vrea să-şi caute o "cutie" mai sănătoasă şi mai serioasă. În fiecare dimineaţă, când sunt acasă, tanti gazda vine la geam, suflă-n gheaţă şi-şi face o gaură de văzut dacă mai suflu. Mai suflu... că poetul a zis "românul are şapte vieţi în pieptul de aramă". Nu?... De aia pun hârtie în geamuri! Şi numai Marii am întâlnit peste tot, unde m-au purtat paşii în acele vremuri frumoase, răscolitoare, delicate!

Prin urmare... îmi iau inima-n dinţi, îmi iau coala din geam, îmi iau tocul şi călimara cu cerneală neagră, fac 13 flotări, 14 genuflexiuni, 15 ture în jurul mesei de scris... (nu de mâncat!)... 16 exerciţii de forţă cu haltera "cumpărată" din Combinat, 17 cruci la icoana cu Purtătorul de Biruinţă, 18 îngenuncheri la icoana cu Măiculiţa Domnului, 19 inspirări şi expirări, 20 de rugăciuni la Cerul înnorat... şi mă apuc de scris. Nu stau pe scaun, fiindcă trebuie să merg pe lângă hârtie cum merge jucărica aia pe planşeta de desen. Şi încep exact aşa: "Dragă doamnă Doi, te anunţ...!... (Stai aşa!)

Citit 415 ori Ultima modificare Vineri, 15 Martie 2019 18:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.